Chiar dacă tac, s-adun niscaiva aur,

Pentru argint sunt gureș ca un graur

Și cu acei ce vor să se ascundă;

Comunic pe orice lungimi de undă,

În Ameslan, un pic și în swahili,

Și cu E.T., dar și cu Chilly Willy...

În lumea de ciocoi și de lachei,

E crucea doar brelocul de la chei,

De nu-i bun simț, nu-i nici o barieră:

Fac politruci și yesmeni carieră,

Că din New York și până-n Ouagadougou

E-același sluj, același lugu-lugu...

Locomotive ieri, azi samovare,

Pilulele ucid până-n ovare,

Străvechiul bilboquet, modern kendama,

La poker sau la șah mai tare-i dama?

Când Yin și Yang frățește se salută,

Vechi traficanți de iarbă și valută,

Kali ne-azvârle rânjetul ei lubric;

Pe Lună a călcat doar Stanley Kubrick,

Dar de-o juma’ de veac tot umblă bancuri

Cu-n laser românesc ce topea tancuri...

În Zona Cinzeșunu stă-n rotor

Un O.Z.N. cu pană de motor,

Pământu-i plat și fix (cunosc demersul)

Și-n jurul lui se-nvârte Universul,

Iar alienii-au dat, în Era crudă,

Construcții megalitice, cu trudă,

Tot omul și la patimi rob supus,

Dar și să facă ruga lui Iisus,

Venit din China, ultimul dragon,

A fost ucis, demult, în Aragon,

Vom fi tratați complet de nanoboți,

Apoi înlocuiți toți de roboți,

De nu, criogenați de către genii,

Decongelați în câteva decenii…

Mă-ntreb: cine-i ascute Doamnei coasa?

Ce demoni înfloresc în noi angoasa?

Ce zace-ascuns în jungla din Ciad?

De ce nu-i viața noastră rai, ci iad?

E isoscel triunghiul din Bermude?

Un om și o gorilă chiar sunt rude?

Ce caută-n vaccin metale grele?

De ce-au copacii și Saturn inele?

Cine repară Porțile Stelare?

E aur prea puțin în inelare

Și mult prea mult în lanțuri, la vedere,

Să-nvenineze-a duhului ședere…

Și-n cranii și în globuri de cristal

Găsești răspuns, în lojă sau în stal…

Senin de Voroneț, roz de flamingo,

Ce mai contează dacă lozu-i „– Bingo!“...

Privesc, din când în când, către Tau Ceti,

De unde, cică, am fi noi și Yeti;

Prea iute dăm noi vina pe madam:

Când vine-un șarpe, unde e Adam?

Nici trasă pe tocilă nu e arma

Mai ascuțită decât e Big Pharma,

În Popokatepetl, vechi vulcan,

Își doarme somnul geamăn Kukulkan,

Omul modern e-un cap asigurat,

Rostogolit pe-un templu ziggurat:

E fericit că n-a fost trepanare

Și-a fost tăiat, nu dat la depanare…

În lumea când altar, când iarmaroc,

Mă-ntreabă zei fricoși de Ragnarok,

Dar lângă Nil, cândva, printre nisipuri,

Când ei luau din animale chipuri,

Și-au înălțat clepsidre regi de seamă,

De care chiar și Timpul să se teamă...

De ce e-n piramide, arzător,

Un ochi atent, atoatevăzător?

Sfințiri de aurite, slute turle,

Sunt cu alai, cu trâmbițe și surle,

Dar inimile-s candele de lemn

În care nu mai este untdelemn

Și Focul Sfânt e pe pustii, departe,

În sihăstrii pe Venus ori pe Marte...

Ce dulce e-a sirenelor chemare!

Dar ghimpele pisicilor-de-mare?

La Nazca era plin tot cosmodromul

Când Nostradamus profețea Pogromul,

Iar Stonehenge, din ploioasa Englitera,

E-un calendar chiar mai bătrân ca Terra,

Mor zi de zi fecioare amazoane

În negru ritual de farmazoane,

Pierdut e-n Etiopia chivotul,

Dacă-am conta, ne-ar interzice votul,

Sub orice râu e un tezaur dacic,

Trăiesc și-acum reptile din Cretacic,

Chiar T. Rex, tot bârfit de guri misandre,

E sfâșiat de viu de salamandre,

Prin apele de sus puiesc tritoni,

Lui Mowgli-i cântă trance noii pitoni,

În Loch Ness tot se fac imersiuni,

Pecetea Fiarei schimbă versiuni

Și fără internet ne ofilim;

Ne mai salvează rasa Nephilim,

De nu cumva Nibiru va veni

Și haos tot Pământu-ar deveni;

În Atlantida și în Mu, se pare

Că ar fi fost dezastre nucleare...

Știu, unii prind microbul fotbalistic

Ca pe un glonț de-aproape-n gel balistic,

Dar lesne-ar trece alții prin calvare

Dacă-ar avea și-o vestă de salvare!

Trăind intabulări, visând cadastre,

Nu observăm cum din tării cad astre,

Doar prin păduri din munți, uitate schituri

Mai știu de pâinea anticelor rituri:

Dor, măcinate, boabele plăcerii

În morile de vânt ale tăcerii...

Cândva, prin orice sat, trecea o gârlă,

Iar lângă ea era aceeași târlă,

Noi ne scăldam în fericiții ani

Și ne hrăneau cu bunătăți ciobani;

Ei au plecat să păstorească stele,

Noi înălțăm în Spania castele,

Mioarele-au uitat doina tilincii,

În Opus Dei nu-i Codul lui Da Vinci...

Trăiesc pe picior mic, nu cât mi-e talpa,

Aș emigra până-n Tegucigalpa

De-aș ști că scap complet de răutate,

De fală, viclenie, lașitate,

De ignoranți tronând în posturi cheie

Și de otrava unei vieți atee...

Complexe au și Oedipi și Electre,

Și bezna și lumina își au spectre,

Eu văd prin ele tonți și-alese minți

Cum vând iubiri pe 30 de arginți,

Vechi farisei lățindu-și filacterii

În noi tulpini de viruși sau bacterii,

Și mă cutremur tot de câtă ură

E în fărâma asta de făptură,

Ce-și zice om, dar nu știe ce zice,

Vândut și câștigat ca la arșice,

De ticuri, de impulsuri, de instincte,

De gânduri ba confuze, ba distincte;

Mi-e teamă să nu-mi fie și eternă

Spontana mea combustie internă,

Dar, suflete, să știi când e eclipsă,

Că Dumnezeu e singura ta lipsă...

Vizualizări: 158

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Negru pe alb !

Alătură-te reţelei Negru pe alb

Comentariu publicat de Mircea Florin Caracas pe Februarie 16, 2018 la 7:18pm

În Opus Dei nu-i Codul lui Da Vinci...

Comentariu publicat de Eugen Serea pe Februarie 16, 2018 la 5:49pm

Tihon, poate că ar trebui să postezi ca poeme aparte, pe pagina ta, nu doar ca niște simple comment-uri...

Comentariu publicat de Tihon Tit pe Februarie 16, 2018 la 5:42pm

Vremuri de milenii curg cu ropote de nebuloase

Orice este azi, ieri a fost; ce este mâine azi este

Tu, galaxia mea, eşti mereu mult mai aproape

Hotarul universului e deschis de noii pământeni.

 

Suflete trudite prin caverne şi spaţiu se înalţă

Cunoştinţe ancestrale, de zei sunt lăsate poruci

Braţele ridicate a speranţă spre luminatul soare

Ritualuri din vechime planetelor sunt închinate.

 

Mii de anii gonesc virtual pe calendarele celeste

Viaţa-i mult prea lungă şi îi tare greu de înţeles

ADN-ul, doar două linii paralele se încep la alfa

Şi la omega se întâlnesc, acolo la sfârşit de timp.

 

Oamenii se unesc în speranţe, dincolo de astre

Braţele se încleştează pe computerele astrale

Navete spaţiale se intersectează-n traiectorii

Nevăzute în stratosferele depărtată a planetei.

 

Rachetele se înalţă, lansând module spaţiale

Observatoarele ţes imagini dincolo de Lactee

Pescăruşii se zbuciumă în văzduhul cel pustiu

Doar batiste albe se mai văd în coduri binare.

 

Pe un cosmodrom, mulţimea se aduă grăbită

Departe de oraş, sub arcada palmierilor înalţi

Cuprinşi de sentimente de teamă tremurânde

Astronauţii pleacă fără de întoarcere pe Marte.

 

Multe s-au schimbat în această lume orfană

O planetă şi-a pierdut frumoasa cea astrală

Alta şi-a regăsit bărbatul răstignit pe cruce

În Grdina adevărului unde mărul i s-a arătat.

Doar astronautul cel norocos, care a ajuns

Se apropie de satelitul ce ascunde un secret

Zâmbind fericit că-i singur printre alte stele

Descifrează pe tabletă hieroglife egiptene.

 

La Gizeh ştia că sutele de piramide egiptene

Înălţau lui Orion energii necunoscute de milenii

Pentru pământenii rătăciţi pe planeta clonată

Sora cea mică zămislită de mistere universale.

 

Cometele foşnesc prin materia cea întunecată

Mari, multicolore ca mii de petale de orhidee

Cad în trombe de lumini prin atmosfera Terrei

Roiesc în mânunchi sau numai dâre izolate.

 

La răsărit de munţii sfinţiţi de Sfinx şi Babe

Păstorii veacurilor de la Regia Sarmisegetuza

Năpădesc înmiresmatele ţinuturi ale Mioriţei

Pe sub stejarii turmelor lae bucălae la asfinţit.

 

S-au scurs doar câteva secunde şi nu milenii

De când sufla peste uscaturi vând de soare

Doar azi credem că încă ştim din experimente

Că la comanda Vremii ploaia de pe Lună vine.

 

Privirea omului se opreşte o clipă în oculare

Hubble priveşte la mii de ani lumină depărtare

Nebuloase şi roiuri de stele azi în formare

Prin tunelul timpului observat dincolo de alfa.

 

Stele duble ca nişte nuci de cocos se văd iar

Prin geamul Gemeni de la marginea eclipticii

Şi o veste rea, pe monitorul unui computer

S-a epuizat energia solară, mult prea repede.

 

Fărâma cea de plasmă solară prinsă-n cripte

Abia de pune la adăpost informaţiile culese

Svanţii de la CERN sunt îngroziţi de rezultate

Particula lui Dumnezeu se stoarse ca o lămâie.

 

Legea Atracţiei universale a lui Newton revine

Printre lămâii pământeni de pe planeta Marte

Fărâme de energie să le injecteze marţienilor

Amartizaţi pe vecie printre canalele îngheţate.

 

Cei tineri vor afla peste multe, multe viacuri

Că strămoşii lor clonaţi pe Marte iubeau lămâia

Suport al energiilor computerlor din serele vii

Şi încă un suport al adeneului cosmic universal.

 

Gerul mult prea aspru din timpul noţilor polare

Căldura înăbuşitoare şi arşiţa zdrobitoare a zilei

Transforma-n cenuşă programul cel pământesc

Ce va aduce oul cel ceresc de pasărea măiastră.

 

Gânduri! Gânduri!... astromarţienii în gardă sunt

Pentru programele cosmice ale viitoarelor clone

Menite ca pe noul cer virtual să se regăsească

Noi zeităţi după chipul şi asemănarea omului.

 

Biologul de veghe sta, Pământul îl tot cheama

Noi teorii de evoluţie în premieră să-i transmită

Cu se poate naşte fiinţa universală în eprubetă

Frumoasă fără seamăn… Ah, dac-ar fi măcar!

 

Ar fi umană? Va ne va iubi? Chestiunea-i gravă

Se-ntreabă savantul cu eprubeta-n mână: or’, or’

Şi, tare mulţumit, se pare, de asemenea ispravă

Îşi luă zborul în materie pe aripi de păsăre Phonix.

 

Glumesc-dar tristeţea lui e greu şi-o minte iar

Departe, mult departe e pâmântul cel prea iubit

Mă voi întoarce fără zăgadă… mă voi întoarce

Peste milenii dincolo de materia întunecată, iar.

 

Cercetarea devine din ce în ce şi mai greoaie

Eprubetele devin parcă de plumb ca mecurul

Secundele se scurg în goană…. În spaţiu vid

Se pierd printre formule inventate de chinezi.

 

Modulul trepidează, se-ncălzesc pereţii de titan

Unei acceleraţii necunoscute este supus totul

Cade vertiginos spre un nou câmp gravitaţional

De planeta Nioth de dincolo de sistemul solar.

 

O fi sfârşitul, oare? Moartea va ca cea materială?

Să nu-ţi mai vezi iubita, pe toţi cei dragi nicând?

Priveşte se ecranul robotului automat aşteptând

Aşteptând cu teamă acel răspuns pe care-l ştie.

 

Pe umerii lui simte că Pământul se reazămă

Ca-n legendele greceşti când stăpânul lumii

Hercules ca un zeu cu puteri celeste stăpânea

Toţi zeii creaţi, de sus, de jos, de pretutindeni.

 

Buzele biologului se mişcă încet, ca într-un miraj

Motorul din stânga scrâşneşte, geme, se înfundă

Pilotul automat, comandă: Viraj! Opreşte totul

O stea devine o nouă supernovă-n depărtare.

 

Orbit de explozia stelei de la mii de ani lumină

Astromarţienii gem de durerea a unui cuplu 9G

Se catapultează-n spaţiu în cabinele lor arzând

Pornind pe ultimul drum al devenirii-n spirite.

 

Fii tare! Materia devine din nou materie vie

Goninid spre stele spiritul se întrupează iar

Din lacrima cursă pe obrazul rosu ca o petală

O luminogramă! Sun Pământul!... Trăiesc!...

 

Fug iar. Fug încet cu viteza luminii spre stele

Sfârşitul să-l văd. Sfârşitul… Cred că mă mint!

Mă mint! Nu sunt înfrânt!... repede mă târâii

Cântecul cel nou cu îndârjire-l caut. Fredonez…

 

Moartea-i un scut, ca un terminator mă apără,

Calea Lactee deschide drumul prin Andromeda

Călăuzit de Nasca desenelor rămase-n deşert

Învinge trecutul, cetăţile rămân pentru vecie.

 

Doar ochii cei lipiţi de ocularele măştii de gaze

Privesc prietenii zeificaţi pe alte plante stelare

Visând la fericirea feerică a metamorfozelor vii

Un sfârşit care v-a devi în cuante noul început.

 

Spre materia cea întuncată curentul de stringuri

Rezonnează prin noi fractali în haosul cel etern

Vuind! Strigând! Răpăind! Sunt eu…Pământul!

Aproape de tine Marte, chiar mult prea aproape.

 

Mileniul cel pierdut zboară cernit prin calendare

Ultimima perioadă galactiă de sfârşit se apropie

Necunoscută materiei tridimensionale euclidiene

Neştiută de învăţaţii antichităţii ca reala ipoteză.

 

Papirusuri scrise-n hieroglife sunt acunse-n lut

Poveţele sunt descrise doar lumilor de peste ani

Cum să chizbuiască şi să apere ozonul dispărut

De la acel încept când la-nceputuri era Cuvântul.

 

Comentariu publicat de Tihon Tit pe Februarie 16, 2018 la 5:40pm

Halta astrală se vede prin hubloul de comandă

Radarul pâlpâie cu lumina roşie o gravă avarie

Atenţie! Atenţie! Un atac supersonic este lansat.

 

Călătorii se îmbrâncesc la capsulele de salvare

Se lovesc, se grăbesc, viaţa lor este în pericol

Găniile microscopice, necunoscute ne invadează

Vagoanele lipsite de scutul de titan monoatomic.

 

Secundul, atent şi sobru trimite în eter S.O.S

,,Suntem atacaţi!’’ Găniile acide ne infectează!

Suntem lipsiţi de apărare, computerele-s nule

Unele conectoare nu se mai pot reprograma.

 

Bătrânii în vagoane sunt cuprinşi de somnolenţă

Tierii înceracă pe tablete noi ipoteze să formeze

Găniile extraterestre au replici care-i cutremură

Turnul de control astral reuşte contactul cu XX1.

 

- În 10 secunde, trimitem traiectoria de avarie

Scanaţi şi sistemul planetar al stelei lui Gliese

Posibile fenomene de tornade de la Soare ajung

În timpul rămas, doar 8 minute şi 17 secunde.

 

Invadatorii sunt coleoptere de culoare neagră

Un negru catifelat, un negru din comete preluat

Din minunate culori interceptate de pământeni

Prin ochiuri de telescoape lansate lângă soare.

Suntem salvaţi! Strigă călătorul din vagonul doi

Forma lor este efemeră. Vieţuiesc doar două zile

O noapte şi doar o dimineaţă pentru renaştere

În mii şi mii de alte făpturi cu aripi multicolore.

 

Defecţiunea provenea de la eroarea cea umană

În neuronii, dendritele şi axonii primatei umane

Educată prin lecţii abstracte de formule greoaie

Neînţelese de robotul de la bordul trenului astral.

 

Comentariu publicat de Tihon Tit pe Februarie 16, 2018 la 5:40pm

Planeta clonată, dincolo de sistemul solar,

O sferă perfectă de un albastru întunecat,

Era zămislită în zona astrală a meteoriţilor

De bobocii florilor cu rădăcini umane vii.

 

Viaţa bionică devenea tot mai inteligentă,

Creată de creierul artificial al internetului,

Necunoscute energii se materializau rapid,

Prin antenele terestre a miilor de piramide.

 

Mica fâşie dintre formele de uscat şi  ape,

Luminată de steaua Mizar din galaxia rece,

Modifica jungla verde într-un deşert arid,

Cu forme umane cvadridimensionale noi.

 

Noua civilizaţia litiană anunţa un contact,

Mesaje descifrate de pe discurile Phaisyos,

De pământenii dispăruţi de gaura neagră,

Creată-n mileniul I de savanţii de la CERN.

 

Comentariu publicat de Eugen Serea pe Februarie 11, 2018 la 3:22pm

Tăcerea este de aur,

Cuvintele sunt de argint,

Chiar și cu cei introvertiți

Pot comunica pe limba lor,

Fie ei savanți sau copii...

Acesta este sensul, dragă Tihon.

Comentariu publicat de Tihon Tit pe Februarie 11, 2018 la 3:15pm

...  care este sensul "prin orice lungimi de undă". Apreciez  termenii!  

Îmi place.

Comentariu publicat de Mircea Florin Caracas pe Februarie 9, 2018 la 7:02pm

Vom fi tratați complet de nanoboți,

Apoi înlocuiți toți de roboți,

De nu, criogenați de către genii,

Decongelați în câteva decenii…

...........................................

Dar, suflete, să știi când e eclipsă,

Că Dumnezeu e singura ta lipsă...

ABSOLUT SUPERB TOT !

Comentariu publicat de Eugen Serea pe Februarie 9, 2018 la 8:56am

Alexandru Boris Cosciug, mulțumesc pentru completări!

Comentariu publicat de Eugen Serea pe Februarie 9, 2018 la 8:55am

Așa-i, Andreea Geanina, pot face vers cam din orice, rima o găsesc aproape instantaneu (pur și simplu versul următor vine direct cu rimă la purtător! :) ) iar bătaia ritmică o am în sânge, plus că simt când versul e șchiop sau miriapod... :)

"Sensul profund" vine de la bruma de (in)cultură generală de tip Discovery, National Geographic și Animal Planet.

La mine totul e inspirație, muncă ioc! :)

O zi bună îți doresc!

Activitatea Recentă

aDa nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sâmbure amar a utilizatorului aDa nemescu
cu 23 minute în urmă
aDa nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sâmbure amar a utilizatorului aDa nemescu
cu 23 minute în urmă
Utilizatorului aDa nemescu îi place postarea pe blog Frumoșii nebuni ai poeziei - Mihai Katin - Geometria memoriei (audio) a lui Florin Alexandru Stana
cu 31 minute în urmă
Utilizatorului aDa nemescu îi place postarea pe blog Frumoșii nebuni ai poeziei - Mihai Katin - Pseudo pastel (audio) a lui Florin Alexandru Stana
cu 31 minute în urmă
Utilizatorului aDa nemescu îi place postarea pe blog Frumoșii nebuni ai poeziei - Mihai Katin - Geometria memoriei (audio) a lui Florin Alexandru Stana
cu 31 minute în urmă
Eugen Serea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Frumoșii nebuni ai poeziei - Mihai Katin - Geometria memoriei (audio) a utilizatorului Florin Alexandru Stana
cu 41 minute în urmă
Utilizatorului Eugen Serea îi place postarea pe blog Frumoșii nebuni ai poeziei - Mihai Katin - Geometria memoriei (audio) a lui Florin Alexandru Stana
cu 42 minute în urmă
Aurel Conțu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț) a utilizatorului Aurel Conțu
cu 46 minute în urmă
Utilizatorului Eugen Serea îi place postarea pe blog Frumoșii nebuni ai poeziei - Mihai Katin - Pseudo pastel (audio) a lui Florin Alexandru Stana
cu 58 minute în urmă
Eugen Serea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Frumoșii nebuni ai poeziei - Mihai Katin - Pseudo pastel (audio) a utilizatorului Florin Alexandru Stana
cu 58 minute în urmă
Postări de log efectuate de Florin Alexandru Stana
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Denisa Mary îi place postarea pe blog Vivarium a lui Eugen Serea
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Eugen Serea îi place postarea pe blog Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț) a lui Aurel Conțu
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de Aurel Conțu
cu 5 ore în urmă
Mihai Batog-Bujeniţă a contribuit cu răspunsuri la discuţia NU CĂUTA IUBIREA... VINE SINGURĂ! a utilizatorului Mihai Batog-Bujeniţă în grupul Salonul UMORULUI
cu 6 ore în urmă
Lui Victor Bivolu i-a plăcut discuţia CULTURĂ PRIN MEDALISTICĂ – GEORGE EMIL PALADE a lui Victor Bivolu
cu 7 ore în urmă