Un șoarece de câmp trăia odată

   În galeria sa, în lut săpată

   Și medita, fiind sezon musonic

  (Nu tresăriți, că nu la boom-ul sonic!)

   Ci propria trăire șoricească

   Ce-l obliga de toți să se ferească,

   Tot ea îl și făcea să se întrebe

   De segregarea regilor de plebe

   Și își vărsa, în sinea lui, tot oful,

   Că din amar se naște filosoful:

 

 „De când mă știu, am fost mereu pe fugă,

   N-am timp nici de odihnă, nici de rugă,

   O cursă îmi e viața, fără premii,

   Mă tot feresc de tăvălugul vremii,

   De prădători flămânzi, pururi la pândă,

   Aceasta îmi e veșnica osândă...

 

   Mi-e blestemat destinul catastrofic:

   Să fiu chiar prima za din lanțul trofic

   Și-n slalomul capcanelor letale,

   Chiar cel din urmă dintre animale?

 

   Te uită, bunăoară, elefantul:

   E tare-n trup cum este diamantul,

   Cutremură, cu pașii lui, pământul,

   Când flutură urechi, stârnește vântul,

   De trâmbița-i răsună, orice fiară

   Se-ascunde ca de fildeși să nu piară,

   Prin junglă face drumuri dacă trece,

   Nu-i cât un singur bivol, e cât zece,

   Prin platoșa lui groasă nu pătrunde

   Un colț, o gheară-n straturi mai profunde,

   Cu Hanuman prieten e la toartă,

   Că zeului Ganesha chip îi poartă!“

   De zor argumentând-și el discursul,

   Realității îi pierduse cursul...

   Dar îl trezi, deodată, din visare

   Un duduit și-o amplă fremătare,

   Pământul tremura, cuprins de frică,

   Iar șoarecul simți cum se ridică

   Fiece fir din blana cenușie;

   Făptura-i, mai mult moartă decât vie,

   Țâșni, fără de veste, drept afară,

   Cu inima zbătându-se, povară

   Ce încerca să zboare, ca să scape

   Din colivia coastelor, spre Ape...

 

   Afară, ce să vezi? Trecea agale

   Un elefant în treaba dumisale.

   Dar când a dat cu ochii de micuțul

   Ce alerga prin iarbă, șoricuțul,

   A trâmbițat ca îngerul ce-n lipsa

   De Dumnezeu, chemând Apocalipsa,

   Are să verse cupa de mânie

   În Ziua de Apoi, ce va să vie...

 

   Și brusc, făcând stânga-mprejur îndată,

   Se afundă în jungla-ntunecată,

   Cu vaiete prelungi, să-și tot jelească

   Condiția lui grea, elefănțească...

 

   Perplex, în urma lui, sta șoricelul

   Nepricepând reacția și zelul

   Colosului de 4 sau 5 tone,

   Care gonea, cu strigăte afone,

   Din incident ce vise o să-i scurme,

   În zona de confort a unei turme...

 

   Din tamarin, deasupra Legii Karmei,

   Agonisind învățătura Dharmei,

   Bătrân langur, care văzuse totul,

   Frecându-și, înțelept, cu palma botul,

   Eliberă (pornindu-i swadishtana)

   Captivul dintre Maya și Nirvana:

− Vezi, te credeai ca praful și cenușa,

   Dar nu un fiu al Marelui Purusha,

   Ci existență scurtă, tristă, ternă

   Fără de viața Sinelui, eternă...

   Și uite, tocmai tu ai pus pe fugă

   O forță ce doar oamenii o-njugă,

   Prin concentrarea minții lor aparte,

   La carele Rajahilor, departe...

   Ca hamsterul învârți Samsara-ntruna?

   Săgeată fii în arcul lui Arjuna!

   Ești șoarece sau elefant, diferă

   Doar forma, nu esența ce aderă…

   Și să nu uiți, ci ține minte bine:

   Scânteia vieții e și-n el, și-n tine!

   Nu-i umbră, în Divin, de nedreptate:

   De tot atâtea ori inima bate!

 

   Cum șoricelu-avea o mutră bleagă,

   A tras și o Morală, să-nțeleagă:

 

− De nepermise ori, cei mulți, mărunții,

   Nu știu că-s mai înalți chiar decât munții,

   Tot zac o viață-ntreagă doar în frică

   Și nimeni și nimic nu-i mai ridică...

   O, de-ar ieși din galerii, prin rugă,

   Ce monștri sacri-ar pune-atunci pe fugă!

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Negru pe alb !

Alătură-te reţelei Negru pe alb

Comentariu publicat de Eugen Serea pe August 9, 2019 la 10:07am

Da, Georgeta, și eu cred același lucru: dar "pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume", le-am numit fabule...

Comentariu publicat de Eugen Serea pe August 9, 2019 la 10:06am

Mulțumesc, Cătălina.

Da, n-a mai murit nimeni...

Să vedem cu proxima ocazie.

:)


Redactor
Comentariu publicat de Georgeta Șalgău pe August 9, 2019 la 2:48am

          Biet șoricel! Cu ale 4-500 de bătăi de inimă pe minut, alergând înnebunit să-și ia licența în istoria religiilor, nu mai ajunge să respecte norma de viață repartizată de științele biologice!

Toate ca toate, dar textul tău este fabulă mai ales fiindcă aveai nevoie de un pretext alegoric. Or', ambele personaje vorbitoare fac atâta risipă de erudiție nu cu scopul declarat al speciei, satiric ori moralizator, ci mai degrabă pentru o constatare de ordin social. Cred că ai inventat o specie nouă, prelegere filosofică sub mască animalieră, sau ceva de genul ăsta. În fond încadrarea este doar o convenție...

Altfel - fără cuvinte (= când mi se pare că risc să cobor prea în banal dau o raită prin poemele tale și-mi iau porția de energizant).

Comentariu publicat de Catalina Besliu pe August 9, 2019 la 12:59am

Bun, toată lumea e bine si la final învățăminte. Foarte bine scrisa.  Ca de obicei! 

Comentariu publicat de Mesaru Cornelia-Ecaterina pe August 8, 2019 la 9:38pm

Nu am exagerat Eugen, așa simt eu...
Admirație și prețuire pentru talentul tău!

Comentariu publicat de Eugen Serea pe August 8, 2019 la 8:00pm

Mulțumesc, Mircea. 

Da, e ciudat și exemplul acela cu pasărea și elefantul. Probabil că el recuperează rapid, pentru că elefantul adult e foarte inteligent. În plus, are o memorie "de elefant".

:) 

Comentariu publicat de Eugen Serea pe August 8, 2019 la 7:57pm

Ecaterina, mulțumesc.

Totuși, să nu exagerăm... 

Comentariu publicat de Eugen Serea pe August 8, 2019 la 7:56pm

Mulțumesc, Zarra.

Asta și fac, printre altele: împrospătez memoria cititorului... 

Comentariu publicat de Mircea Florin Caracas pe August 8, 2019 la 5:19pm

De nepermise ori, cei mulți, mărunții,

   Nu știu că-s mai înalți chiar decât munții,

   Tot zac o viață-ntreagă doar în frică

   Și nimeni și nimic nu-i mai ridică...

   O, de-ar ieși din galerii, prin rugă,

   Ce monștri sacri-ar pune-atunci pe fugă!

Da, șoricelul, cel mai mic mamifer terestru, are de fapt aceeași viață cât are elefantul, cel mai mare mamifer terestru.

Foarte interesant , pentru a trage concluzii , inclusiv faptul că  un elefant de trei ani  cu un creier imens nu știe ce este zero , iar o pasăre de trei luni știe foarte bine ...

Comentariu publicat de Mesaru Cornelia-Ecaterina pe August 8, 2019 la 3:42pm

Esti "La Fontaine" din Romania

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Activitatea Recentă


Redactor
Postare de log efectuată de zadic ioana
cu 3 ore în urmă
Mircea Florin Caracas a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cercul sărac a utilizatorului Alexandru-Valentin Petrea
cu 7 ore în urmă
Postări de log efectuate de Mircea Florin Caracas
cu 7 ore în urmă
Postări de log efectuate de Alexandru-Valentin Petrea
încă 2...
cu 8 ore în urmă

Administrator
Victor Bivolu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Lanţul catrenelor umoristice a utilizatorului BIDULESCU CONSTANTIN în grupul Salonul UMORULUI
cu 9 ore în urmă

Administrator
Victor Bivolu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Lanţul catrenelor umoristice a utilizatorului BIDULESCU CONSTANTIN în grupul Salonul UMORULUI
cu 9 ore în urmă

Administrator
Victor Bivolu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Lanţul catrenelor umoristice a utilizatorului BIDULESCU CONSTANTIN în grupul Salonul UMORULUI
cu 10 ore în urmă
ELENA AGIU-NEACSU a contribuit cu răspunsuri la discuţia Lanţul catrenelor umoristice a utilizatorului BIDULESCU CONSTANTIN în grupul Salonul UMORULUI
cu 10 ore în urmă

Redactor
zadic ioana a contribuit cu răspunsuri la discuţia Copii și toamnă a utilizatorului zadic ioana în grupul SALONUL CASTELUL FERMECAT
cu 10 ore în urmă

Redactor
zadic ioana a contribuit cu răspunsuri la discuţia Copii și toamnă a utilizatorului zadic ioana în grupul SALONUL CASTELUL FERMECAT
cu 10 ore în urmă

Administrator
Postare de log efectuată de Florin Alexandru Stana
cu 11 ore în urmă

Administrator
BIDULESCU CONSTANTIN a adăugat o discuţie la grupul
cu 11 ore în urmă

Insignă

Se încarcă...