Se aude o explozie formidabilă, geamurile se năruie, nori groşi de praf acoperă totul, ţipete la început de uimire apoi de groază, apar oameni alergând îngroziţi, de fapt se văd contururi alergând, unii pică, se târăsc disperaţi, câţiva cu hainele sfâşiate pătrund în casă, pipăie aerul, lucrurile, se aud alte explozii, brusc necunoscuţii se ascund pe sub mobile, alţii năvălesc înăuntru, ţipetele izbucnesc şi cu mai mare putere, Older se ridică dintre trupurile ce s-au prăbuşit peste el, o prinde de mână pe Leda si  o ridică.

 

Leda (îngrozită):

 -Ce-a fost? Ce e nebunia aceasta? Fum, nori de cenuşă!

 Acolo erau ferestrele, acolo uşă!

 

Older:

-A fost un atac, sinucigaşii,

Cei ce se leapădă de timp şi de toate!

Hai să-l căutăm, Ivo sper

Nu a fost chiar unde au detonat,

Poate-a plecat!

Sigur doar el a aflat

Când moartea in piaţǎ-a  strigat!

 

Leda:

-Unde, unde să mergem?

Toţi aleargă, totul e o ceaţă, priveşte!

 Lumina din cer încet se sfârşeşte!

 Dar dreptate îţi dau,

 Nu pot aştepta!

Peste tot sunt trupuri căzute!

 Sinistre, absurde redute!

 Ce luptă, ce luptători fără de faţă

 Au renegat dreptul la viaţă?

 

Older:

-E vremea când nu întrebi, nu cauţi răspuns,

Viaţa-i de-ajuns!

Să smulgem morţii pe câţi se mai poate!

Afară vei vedea infern ce socoate

Să spargă mersul lumii, pe dos să o-ntoarcă!

Priveşte-le mersul  târâş, undeva alţii nebuni mai aleargă!

 

Sunt în drum amândoi.

 

Leda:

-Mi-e frică să privesc!

Cât sânge, ce oroare!

Şi parcă văd ceva!

El e, sau mi se pare?

 

Older;

-Se-ntoarce precum restul corăbiei distruse,

În valul de mulţime cel urcă, îl doboară,

Cară, vezi, în spate,

O parte dintr-o scară!

Pe cap are perucă-n  culori de carnaval!

Iar hainele sunt rupte, l-a prăbuşit un val!

Te du, îl ia de grabă! Căci altfel peste dânsul

Vor trece-n spaima oarbă!

Ne va rămâne plânsul!

Eu merg să îi ajut pe cei ce sunt aproape

Să cadă fără vlagă şi moartea să-i înhaţe!

 

Cei care au pătruns în încăpere se ridică, umblă de colo colo, nu realizează încă

unde sunt, replicile următoare sunt ale lor şi printre ele ale sinucigaşei salvate, o numim Dora.

 

- Cum ochii pot să doară!

Acolo!

Un tablou!

În care parcă intru, urechile ecou

Mai au de parcă lumea s-a năruit deodată!

Cum inima o simt se zbate şi speriată

Mă-ntreabă dar nu ştiu dacă mai sunt şi unde!...

- Iubitul simt de mijloc uşor cum mă cuprinde!

Dar mâna unde este?

Şi şoapta lui pierdută?

Îl strig!

Auzi?

 Tăcere!

Mi-e pielea ciuruită

Iar sângele şiroaie!

Aceasta e odaie?

Atât a mai rămas?

Aud?

Aud un glas?

Să fug, acum nu pot!

Deasupra cerul pod!

Sufletul mi-e zmeu!

Auzi?

Aici!...

Sunt eu!

...

Dora:

- Ce văd în jurul meu, o lume?

 E alta mi se pare!

Se mişcă prinsă-n fum, în plâns

Şi îndurare

Aud cum numai umbre

 În grabă se ascund!

Pe cioburi calc, în ele mă afund!

Cenuşa mă sufocă!

 Privind îmi e mai frică!

Vin colo oare demoni

Ce trupuri le ridică?

E început de iad sau sens aleatoriu

M-a aruncat în grabă

Pe prag de purgatoriu?

...

Cuvintele celor din camera

 

-Unde e uşa?

 Fereastra fără casă?

De ce vrăbii zdrelite se risipesc pe masă?

Vrea să mai aflu drumul

şi simt în gât un nod!

E noaptea ca un pod

Şi urc pe un perete,

Sunt unica  paiaţă

Ce strâmta colivie

Mi-e glasul ca  de ceaţă!

Simt mâna

Slutǎ gheaţă

Obrazul cum mi-l frige!

Iubita mea-n  tavan

Se cerne!

Nu m-atinge!!!

...

Suntem ca două spulberate secunde

Ce nu se mai mişcă orar!

Plutim solitar

 Între a fi

Spre a uita...

Între nimic

 Spre a cânta...

 

Dora:

- Uite, acolo, pe targă, întins fără vlagă!

Picioare şi tălpi alergaţi cât se poate

Chipul lui atât de frumos

 Trimis îmi este de moarte!

Dragostea mea purtată în grabă!

O clipă opriţi! Atât vă mai cer!

Să mângâi obrazul îngheţat de mister!

Sub pleoape e doar întuneric!...

Pe buze fire de lună !

După el să mă duc, aşteptaţi,

Chiar de-s nebună

Vă voi urma, ştiu că   trece acum în Infern!

Ce contează!

Să-i fiu doar alături în chinul etern!

În veşnic păcat să-i alint suferinţa,

Sufletul meu nu-şi reneagă credinţa!

Dar o parte din mine nu-l vrea părăsit!

Ah Doamne!

 Tu ştii cât l-am iubit!

Şi din cât am rămas perena fiinţă

Îţi cer să mă laşi cu umilinţă

Să-i fiu măcar umbra ce-i alină văpaia!

Sudoarea de foc să i-o şterg

Cu lacrimi curate!

Aici nu mai este frică de moarte

Şi timpul nu are secunde, prezent ori trecut!

Ce repede mergeţi!

Iubite, tăcerea ta vorbeşte şi-ascult!

 

Dora dispare urmǎrindu-i pe cei cu  tǎrgile, cei din încăpere merg                 împleticindu-se,noaptea  îi ascunde  , strada se goleşte...

Leda îl aduce pe Ivo înăuntru, îl aşează pe o canapea, începe să facă cât de cât curat. Ivo pare că doarme, brusc deschide ochii:

- Am auzit vocea, nu,

 Nu privi speriată!

Ca de fiecare dată

De sus coborând în profund,

În adâncul de minte!

Eram fericit de atâta culoare!

Sclipitoare cuvinte, muzica dată mai tare,

Dans şi ghirlande, exuberanţă!

De sus brusc aud o instanţă:

- Credeai că eşti dat suferinţei ca pildă?

Credeai că în tine durerea să-nchidă

Tot răul dospind în aluatul pervers?

Chiar ei au ales să fie sortiţi destinului orb!

Cei ce nu ştiu să vegheze adesea îşi sorb

Din propriul ţipăt pregătit de călău,

Ascuns sub cămaşă, pitit sub maşină!

Oiţe fericite călcând pe lumină!

De tine ţi-e milă, de ele nu -ţi este?

Pe viermi ei ţi-au pus petale, sclipici!

Ai şi un fluier, eşti măscărici!

Hai joacă puţin dar în juru-ţi priveşte!

...

Atunci am privit şi-am văzut nebuneşte

Stolul de vrăbii urcând ca un freamăt de jale!

Porumbei de cenuşă pe faţa de soare!

Strigat-am nebun: ce urgie-o să vină?

De ce vrei să fac umbre din dulcea lumină?

Spune mai mult, de e doar un semn

Sunt un nimic, mă destrami ca pe ghem

În temeri şi frică!

Aud, se ridică, ceva, ca un vuiet adânc!

Urmele parcă intră-n pământ!

 

De sus se rosti:

-Vezi că şi tu de ai ochii deschişi

De urechile ştiu s-asculte

Mai sus de râsete tâmpe!

Bucuria vedea-vei că are un preţ!

Inocenţa plăteşte cât se poate de mult,

E al vostru tumult ce n-a priceput

Un rău de temut în voi s-a născut!

În ce aţi clădit puneţi invers

Un sinistru revers!

Ascultă şi iată

Cum singuri ajungeţi la plată!

Nu este de sus vreo răsplată!

Să strigi o vei face!

Să urli o ştii!

Vei fi încă viu să pricepi aflând suferinţă

Ca miez nelipsit în orice dorinţă!

...

Ivo:

-Eu chiar l-am văzut pe unul trecând

Furiş prin mulţime în spate cărând

Un rucsac prea mare, privirea da roată!

Mă ridic să îl strig peste gloată!

Dar nevăzut se făcu şi am vrut

Să-l aflu,dar fanfara  trecea intonând

Un blues aşa trist că brusc m-am oprit!

Şi inima-n mine şi ea a simţit

Că este ceva!

O fată frumoasă ghirlandă de gât îmi agaţă,

Vreau să-i sărut dulcea ei faţă

Când totul se-nalţă de la pământ!

Cu ea mă rotesc în vifor de vânt!

Un vuiet, un urlet e tot!

Sunt toate  năruire adâncă!

Pe mine, pe fatǎ confetti abundă,

Praful şi cioburi  pe faţa ei dalbă!

E sânge din frunte scurs ca o salbă!

O zgâlţâi, o strig!

În ochii ce mari se deschid nu e cer!

E mirarea aceea, o mângâi şi sper

Că moartea aici nu are vreun semn,

În braţe o strâng, cu spaimă o chem!

Cu ea umblu mut şi urlu nebun!

În jur nebunia pe drum!

Ajutoare sosesc, o port către ei

Ce ură în mine pe-atâţia mişei

Ce asta dorit-au şi poate şerpeşte

Privesc cum tineri se sting, un ins o priveşte!

Aceasta e moartă!

Cum moartă să fie?

Nu-s cioclul ce cară fără simbrie!

Vă rog s-o vedeţi o dată mai bine!

Trăieşte, priviţi!

Un zâmbet obrazul îl ţine!

Din braţe mi-o iau!

-E dusă bătrâne!

Îmi vine să râd cu lacrimi de sânge!

Măscăriciul de om un drac îl împunge,

Un înger tăcerea îşi frânge

Dar rămas neclintit, atât, doar priveşte!

Ce rosturi sunt astea şi cin` le rosteşte?

Din fluier strig tare prin ceaţă amară!

Umbrele urcă le simt, pe o scară!

Încă o dată aici sunt lăsat

Şi ea prea frumoasa, de ce a plecat?

Doamne vrei netrebnic să fiu, ei locul să-i ţin?

Mă umpli din nou de venin!

În mine rărunchii sunt zgură!

Să plec eu doresc, de tânăr te-ndură!

Că acesta e rostul, doar Tu l-ai promis!

Aruncă-mă-n iad dar în Paradis

Îi du mai târziu şi adună nebunii

Ce astăzi rup carne din frumoasele lumii!

 

Leda:

- Te-am ascultat, te du şi te schimbă!

  Vezi totu-i vraişte, lumina se schimbă,

În ferestrele goale să pun şi nu ştiu,

Nu mă privi ca pierdut în pustiu!

De ne e dat de astăzi să trecem încearcă măcar

Să nu-mi fie truda toată-n zadar!

Ivo;

Degeaba durerea mi-o strig, nu poţi înţelege

Căci în fata aceea pe-a noastră o aflam cum se trece

Din trecutul în care fost-a ucisă,

Am ţinut iar în braţe frumuseţea ei stinsă!

Speranţa că poate o inimǎ-i bate,

Că pe buze măcar să aflu din şoapte!

Acolo urgia era ca atunci

Când noi ne-am pierdut

Nu trei, o mie de prunci!

Şi părul din cap ţi l-ai smuls!

Şi tot nu a fost de ajuns!

Ai vrut sufletul fâşii să ţi-l faci

Dar nu ştiai să-l apuci, acum taci!

Eu urlu precum câinele orb

Ce ştie drumul pustiu, eu sunt corb

Sătul de casapii morţii flămânde

Doar de fiinţe pure, plăpânde!

Ştiu că în inima-ţi răsucesc un cărbune,

Hai, de sunt prost tu îmi spune!

Sau nebunul drămuit cu o milă,

Pe care-l păzeşti doar din silă!

Atât doar aş vrea, înţelege cumplit adevăr,

Real jupuit ca o coajă de măr,

Da, în braţe copila ce noi am avut-o

Crede-mă iar aievea-am ţinut-o!

 

Ivo se ridică şi pleacă ca un condamnat. Apare Older şi în urma lui Dora care gesticulează într-una.

 

Dora:

- Dumneata, te-am văzut cum intrai pe-acea poarta!

Eu vreau doar atât, să mă lase! O dată!

 

Older;

-Nu înţelegi femeie, sunt victime, sunt morţi la  grămadă!

Se poate în curând acolo să nu mai încapă!

 

Dora:

-Ce vorbe sunt acestea, aici e loc destul şi totul e-al lor!

De-aceea te întreb, un gard despărţitor?

Eu rostul nu îl văd sau poate dintr-o dată

Acolo e clădirea la prima judecată?

Ştiu că păcatul meu e grav, fără iertare!

De ce să nu mă lase pe scări lângă intrare?

Când va ieşi doar pasul să il ating tăcută!

Sau poate că pedeapsa deja îmi e ştiută?

 

Leda îi face semn lui Older să vină afară, Dora se prăbuşeşte pe o canapea cu faţa în palme, se apleacă într-o deznădejde cumplită şi geme înfundat.

 

Leda:

- Ceva a doborât-o, neraţiunea minţii îi e acum în gând!

Se crede coborâtă cu umbre sub pământ!

Mi-e teamă ca s-o las, mai bine lângă mine

O voi purta căci poate mai limpede un mâine

În cuget îi va fi!

 

Older:

- Tu speri însă nu ştii

Că lovitura cruntă a fost când l-a văzut

Purtat fără suflare!

Atunci dă nebunia o palmă şi mai tare!

Totul în jur se surpă şi nu ai de ales

Decât o altă lume s-o cauţi dar invers!

Ştii, l-am găsit pe unul, un anonim prea laş!

Grăbit ca să braveze în act sinucigaş!

Îi simt precum un leu hienele pitite!

L-am secerat cu pumnul şi fire răsucite

Din pântec i le-am smuls!

În urmă o mulţime

L-a tăbărât turbatǎ!...

Ce linişte în mine!

O simt cum se înalţǎ, doar ochii încă au

Spre rău căutătură!

Se poate să mai fie pitiţi,

Vreo fundătură!

Vreau să vânez la noapte!

Hai sa găsim ferestrei un strai de mucava!

Auzi? Departe poate,

În podul unei case râzând o cucuvea!...

 

Către Leda

Older:

- Am vrut ca să te văd dar blestemată zi alături ne-a adus!

De tine tu ai grije, mai e ceva de spus?

Cu el poveste lungă vei scrie şi ţi-e scris,

Mă-ntorc în lumea mea de vânător proscris!

 

Leda:

- Mai stai, nu este grabă, chiar merită acum

Să te alături morţii

Hăitaşul ei pe drum?

Aud cum creşte vântul, copacii se-ncovoaie

Rafale reci le simt, acum sunt în odaie,

Dar uşa n-o închid, vrea strada să îmi fie

În faţă toată noaptea!

Chiar crâncenă stihie de vine eu o las

Să scrie pe perete!

 

Oldar;

- În mintea ta ceva

Tot vrea să mai aştepte!

Crezi poate că a fost un vis cumplit, urât?

Că oameni căzuţi s-or ridica pe trepte?

Nu simţi cum la trecut

E viaţa lor înscrisă?

Nici umbra nu rămâne

Să spere la un mâine!

 

Leda:

-În mine asta spune o voce, un cuvânt!

E o speranţă că nu răul din nou va câştiga!

Ştii, uneori de sus pene uşoare pică!

Şi ploaia e un plânset venit de undeva!

De parcă înger trece şi-şi leapădă aripă

E poate paranoia, e doar atât

E-o clipă!

 

Older:

- Nu! De ce îţi găseşti închipuiri de boală

Când poate fi realul!  Nu-l vezi!

Dar el te scoală

Din mersu-ţi aplecat!

Smerită eşti când afli

Că tot te-a condamnat!

 

Se aude un bubuit de tunet în depărtare, apoi mai  aproape altul care zgâlţâie geamurile .

Dora se ridică brusc, merge în pragul uşii şi se uită în toate părţile.

Dora:

-Ce furtună vine acum!

Din nori se destramă lumini

Şi un zgomot de parcă

Noaptea se sfarmă în stânci ca de fum..

Priviţi! Cineva trece c-o barcă!

 

Older (în spatele ei):

-E o gondolă pe roţi,

Îmbrăcată în crini, iasomie,

Rămasă pesemne de la funesta paradă,

Un lunatic se plimbă fără să ştie

Că totu-i pustiu şi el doar o pradă!

 

Se intoarce  spre Leda

 

Older:

-E timpul să plec, nu încerca

Să mă urmezi, eu de grijă nu-ţi port

Când mă cobor în locuri ascunse, murdare,

Acum când se rup norii aruncând fulgerare

Pot să îi simt mai bine, afară să-i scot

Căci unii  pândesc, aşteaptă o clipă

Când mişeleasca fugă să fie  folos

Trăim adevărul ce l-am întors pe dos

Priveşte libertatea în zdrenţe curcubeu

Priveşte fericirea ce-şi caută un zeu

Şi zeul a venit aducător de moarte!

 

Dora a ieşi în drum, se plimbă, priveşte absentă şi deodată se dă câţiva paşi în spate

Dora:

-Nu pot să cred, nu e adevărat

Sau mintea mi-e bolnavă şi brusc a delirat!

El este! Uite! Acolo! Priveşte undeva!

Iar părul alb ca neaua!

E el şi totuşi altul ce chipul i-a furat!

 

Older:

Poate dintre cadavre a fost recuperat,

Atunci când s-a trezit în liniştea de moarte

Şi lângă el doar trupuri de carne fără viaţă,

Te simţi ca o paiaţă ce tremură de groază,

Nu înţelegi nimic dar îngerul de pază

Te-ajută peste alţii să te târăşti bezmetic,

Ajuns lângă o uşă să baţi în ea frenetic!

Tu lasă-l ca să treacă, nu-i vremea de-ntrebări,

Vezi că acum se pare iuţeşte al său pas,

Da, dincolo, din parc, o voce strigă tare!

În fugă se arată femeia ce-l aşteaptă,

Ce a trecut trecut e: o vorbă înţeleaptă!

 

Dora (deznădăjduită îşi trece peste chip degetele)

Dora:

Vreau pe această piele să curăţ vechi ispite!

Vreau ochii să îi schimb şi mintea să nu vadă!

Vreau buzele să uite săruturi ca dovadă,

Să îmi jupoi mătasea ce mult o alinta!

Căci mă iubea!

Nebuno! Doar inima-ţi credea!

De unde fata asta ştia că o să vină?

Ce simţ ascuns în minte aici a îndrumat-o?

Ce soartă a adus-o când mai speram şi iat-o!

Netrebnică mai sunt, netrebnică îmi bate

A inimii simţire şi gândurile toate

Mi-s rug în care vrea să mă arunc din nou!

 

Leda(o cuprinde în braţe)

Leda:

Nu cere iar să vină judecătorul rău!

Ţi-e dat să vezi ce-a fost dar poate n-ai văzut!

Priveşte-i! Stau în braţe precum statui de lut

Pe care cad din ceruri funingini şi petale!

Întoarce-ţi vreau privirea şi nu le stă în cale!

Hai, ştiu e greu un pas, apoi mai faci vreo zece,

Dar nu privi în urmă şi umbra lor va trece!

 

Apare Ivo cu aceeaşi ghirlandă la gât, pe cap peruca multicoloră, este schimbat de haine, vede că Older dispare încet, îi face semn că se întoarce.

 

 

Ivo(urmărindu-l cu  privirea):

Ce faci! Unde pleci?

Măcar bun rămas!

Măcar astă noapte alături un ceas

Să ne stai, e prea multă tristeţe şi simt

Că moartea încă mai adie prin crâng!

Faci semn că revii?

Să fiu liniştit?

Aceasta de mult n-am mai simţit!

De nu mă băteau valuri de hulă

Veneau furtuni cu urgia din ură!

Dar ce văd?

Tinerii aceia!

Chipul de fată atât de frumos privind către el!

Şi el o dezmiardă pe tâmple!

Oare din nou să se-ntâmple?

 

Ivo se duce mai  aproape de cei doi.

 

Ochii aceştia ca ai ei sunt, sprâncene,

Surâsul şi buzele acelaşi contur!

Obrazul, bărbia, nu pot să îndur!

Copila pierdută din nou s-o găsesc?

Aceeaşi pedeapsa-nmiită!

Fecioară ce eşti regăsită

Şi până la urmă în clipa fatală

S-aud: e o greşeală, este eroare!

Dar sufletul meu îşi dă foc şi nu moare!

Urlă în turnul de carne şi nici nu mai doarme

De silă, de-atâtea speranţe

Căzute-n abis!  Privesc!  Nu e vis!

Mă duc mai aproape, vreau să ating

Să simt iar greşeala, măcar să o simt!

O clipă cu asta pot să mă mint!

Că ea e aievea, aici din nou vie!

Fericirea din irişii ei

Doar inima mea o mai ştie!

E acolo, o simt! Degete lungi

Ce au aceeaşi mişcare!

Măcar umbra să i-o măsor,

Pasul să îl văd la plecare!

Spre mine privirea-i cătând

Îi voi spune în gând:

Ai venit? Până când?

Mut să îmi strig nebunia speranţei!

Încrederea oarbă

Eu morţii îi urlu!

Că ea nu e moartă

Şi doar o pierdută!

Cum stelele se pierd şi odată

Din nou vin pe boltă

Mai sus cu o treaptă!

 

Leda vine în fugă la Ivo, îl ia de braţ şi îl opreşte.

Leda:

Te uitǎ bine, ştiu că te doare!

E doar nefericită o asemănare !

Lasă-i în lumea lor să plece, hai cu mine!

Potopul de nori nu simţi, se-aude cum vine!

 

Ivo;

- Dreptate ai, ce pot să mai adaug!

Îmi este dat să-mi fie o speranţă

Ca piatra azvârlită la distanţă!

În inima o simt dar n-am ce face!

Tu du-te, te întoarce!

Vreau singur să rămân, cu gânduri ca o haită

Prin beznă fulgerând ca să mai dea o raită!

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Negru pe alb !

Alătură-te reţelei Negru pe alb

Comentariu publicat de Eugen Serea pe Februarie 24, 2020 la 11:23am

Foarte bun! 

Comentariu publicat de Syl Vyo Aury pe Februarie 23, 2020 la 1:51pm

nu pot decât să mă minunez pentru nesfârșita poveste, ruptă parcă din realitate... felicitări pentru tot!

Comentariu publicat de Lilioara Macovei pe Februarie 23, 2020 la 9:45am

O ipostază a lumii tot mai des întâlnită.

Minunat redată atmosfera, vă apreciez foarte mult.

Comentariu publicat de Mircea Florin Caracas pe Februarie 23, 2020 la 12:57am

Suntem ca două spulberate secunde
Ce nu se mai mişcă orar!
Plutim solitar
Între a fi
Spre a uita...
Între nimic
Spre a cânta...

Să-i fiu doar alături în chinul etern!
În veşnic păcat să-i alint suferinţa,
Sufletul meu nu-şi reneagă credinţa!
Dar o parte din mine nu-l vrea părăsit!
Ah Doamne!
Tu ştii cât l-am iubit!
Şi din cât am rămas perena fiinţă

Îţi cer să mă laşi cu umilinţă
Să-i fiu măcar umbra ce-i alină văpaia!
Sudoarea de foc să i-o şterg
Cu lacrimi curate!
Aici nu mai este frică de moarte
Şi timpul nu are secunde, prezent ori trecut!

Leda:
-În mine asta spune o voce, un cuvânt!
E o speranţă că nu răul din nou va câştiga!
Ştii, uneori de sus pene uşoare pică!
Şi ploaia e un plânset venit de undeva!
De parcă înger trece şi-şi leapădă aripă

Da, e  o speranţă că nu răul din nou va câştiga!

Comentariu publicat de Rodica N Cernea pe Februarie 22, 2020 la 10:48pm
Este minunat sa-l citim integral pe IVO, doar câteva pasaje ar fi micsorat intensitatea trăirilor, ne-ar fi lipsit de frumusetea, cursivitatea si inteligenta acestei scrieri. Lectura a fost una cu totul si cu totul deosebita. FELICITARI, va citesc cu mare, mare drag! Multa inspirație!
Comentariu publicat de mihai katin pe Februarie 22, 2020 la 10:08pm

Mulțumesc  lui Eugen pentru  ca  a descoperit o oarecare apropiere a mea de  stilul  shakespearian, este adevărat  ,am o obsesie a Regelui Lear  pe care sper sa o concretizez  într-o  zi,mulțumesc  d-lui Mircea Caracas,Lioarei Macovei ,Zarrei,Rodicai Cernea,doamnei Floare Arbore pentru  răbdarea de a  citi,de a fi  alături  de  personajele mele.

Textul  de mai sus este  partea cea mai  consistenta  și  mai  dramatica ,este  fata lumii  în care de la bucurie la oroare  este doar  secunda si  atunci  ca  Ivo  ne întrebăm de ce ,de ce noi am vrut și  am acceptat acest  joc  absurd al  lumii,de ce atâta risipa a vieții și  a durerii ,de ce răul  se hrănește din slăbiciunile,din nepăsările și   speranțele noastre deșarte?...

  Uneori  cred ca  am fost cam vanitos și  nu era cazul  sa  prezint aproape integral,poate erau  suficiente pasaje...poate...nu,nu  cred  ca acest  spectacol va avea spectatori  pentru  ca   nu  sunt vremurile ,nu  sunt conjuncturile și  la urma urmei  cine sunt eu  în acest  spectacol?...poate cel  care vrea sa rămână în sala pana la final,poate cel care  își   simte personajele ca singurele ce-i pot certifica  ca Ivo  este necesar, nu  doar  în egoismul  unei   realizări  interioare,necesar  în  treapta spirituala de pe care   conștiința poate trimite în jur  rodul ei  pozitiv.

 Ultima parte va  fi  un dialog   al lui Ivo  cu  Îngerul,nu  este o  forma definitiva pentru   ca măcar  am  acest  drept de al  modifica ,este un dialog  care de fapt  nu  trebuie sa aibă final.

Inca odată ma simt  onorat  ca ați   citit  măcar  din curiozitate aceste  pagini  despre Ivo!

Pentru suflet

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Activitatea Recentă

Anisoara Iordache a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Apocalipsa de mână a utilizatorului Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Syl Vyo Aury a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog ”da-ți drumul păsărilor cerului să zboare” a utilizatorului Syl Vyo Aury
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de Ionita Corina Claudia
cu 2 ore în urmă
Mircea Florin Caracas a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog abilități de primăvară (rondel) a utilizatorului FLOARE ARBORE
cu 2 ore în urmă
Mircea Florin Caracas a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog viziuni de primăvară a utilizatorului FLOARE ARBORE
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Mircea Florin Caracas îi place postarea pe blog viziuni de primăvară a lui FLOARE ARBORE
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mircea Florin Caracas
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Anisoara Iordache îi place postarea pe blog LA VREME DE CORONAVIRUS VI TIMPUL MUZICAL a lui Mircea Florin Caracas
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Anisoara Iordache îi place postarea pe blog UN MONSTRU NEVĂZUT PLANETA O-NFĂȘOARĂ(Rubayat) a lui Friciu Ioan
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Anisoara Iordache îi place postarea pe blog Apocalipsa de mână a lui Costel Zăgan
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Anisoara Iordache îi place postarea pe blog Tu, seva pământului... a lui Tirel Geta
cu 3 ore în urmă
Anisoara Iordache a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog viziuni de primăvară a utilizatorului FLOARE ARBORE
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Anisoara Iordache îi place postarea pe blog viziuni de primăvară a lui FLOARE ARBORE
cu 3 ore în urmă
Postare de log efectuată de Anisoara Iordache
cu 3 ore în urmă
FLOARE ARBORE a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog ”da-ți drumul păsărilor cerului să zboare” a utilizatorului Syl Vyo Aury
cu 4 ore în urmă
FLOARE ARBORE a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Tu, seva pământului... a utilizatorului Tirel Geta
cu 4 ore în urmă
Postare de log efectuată de FLOARE ARBORE
cu 4 ore în urmă
Postare de log efectuată de Tirel Geta
cu 5 ore în urmă
Pop Dorina a contribuit cu răspunsuri la discuţia 06 aprilie - "CONCURSUL SĂ NE CUNOAȘTEM ȚARA! a utilizatorului Victor Bivolu în grupul SALONUL CONCURSURILOR
cu 5 ore în urmă
Lui Pop Dorina i-a plăcut discuţia 06 aprilie - "CONCURSUL SĂ NE CUNOAȘTEM ȚARA! a lui Victor Bivolu
cu 5 ore în urmă

Insignă

Se încarcă...