Am câteva ore libere, am luat-o în sus pe Republicii și casc gura la vitrine. Boală veche... de pe vremea când stăteam ore bune căscând gura în fața vitrinelor cu jucării, cu chestii tehnice sau sportive, visând că toate cele care-mi plăceau le și aveam...

      Am intrat în librăria George Coșbuc. În față sunt articolele obișnuite dar în dreapta se mai continua cu o încăpere plină cu cărți. Acolo sunt, undeva mai în spate și mai jos, cărțile care mă interesează pe mine: tehnice, electronice și cele cu aplicații pe lângă casă.

      Am găsit o carte mare, de peste opt sute de pagini, numită Fizica Modernă a lui Richard Feinman. Foarte interesant modul de prezentare, partea întâi era despre electromagnetism.  Unele chestii erau explicate așa de... pe înțelesul meu că m-am hotărât să o cumpăr! Dar... era numai volumul doi! Am început să caut mai atent printre celelalte cărți, poate găsesc și volumul unu. Am scos câteva, să le manevrez mai ușor pe celelalte și căutam metodic.

      Cum stăteam pe vine, mă trezesc că sunt împins și cad în fund, cu cărțile în mână!

Una din fetele din librărie se aplecase să aranjeze ceva și, fără să vrea m-a împins cu fundul.

      A sărit speriată să mă ajute, și-a cerut scuze și se uita impresionată la felul cum merg.

      -V-ați lovit tare? Of, cum am putut face așa ceva! Îmi pare așa de rău... Vă rog să mă iertați! - spuse scuturându-mă pe haine.

      - Ce se întâmplă aici, Emma? Oh, vă doare piciorul, v-ați lovit rău?

      - Nu, așa merg eu de mic copil! Am avut poliomielită la doi ani!

      - Aha, și ați făcut gimnastică medicală și  vă cheamă Viorel! Sunt eu, Annelise!

       Privirea ei caldă, prietenoasă, îmi părea atât de cunoscută! Oare de unde o știu?

      Văzând că nu înțeleg, a continuat:

      - Fetele din parc, de lângă Șaguna, când v-ați împrietenit cu Erica! Eu sunt una din prietenele ei, vă amintiți acum?

      Mi s-a luminat chipul recunoscând trăsăturile uneia din fetițe în frumoasa domnișoară de acum și am dat mâna cu ea bucuros!

      - Nu-ți știam numele dar te recunosc! Ce amintiri frumoase, chiar dacă...

      - Da, Erica a plecat în Germania fără să vă luați la revedere... Să știi, Viorel, că și ea a plâns, dar viața nu i-a dat de ales! A ținut la tine cu adevărat!

      Am mai trecut de multe ori  pe la librărie și de fiecare dată am fost întâmpinat cu aceeași privire caldă, prietenoasă.

      Într-una din zile am primit un bilețel, lăsat la secretariat, în care Annelise mă anunța să merg în aceeași zi la ieșirea de la servici, că are două vești grozave: că a găsit volumul unu de la Fizica modernă a lui Feinman și... o surpriză!

      Am intrat în librărie, fetele aveau clienți și mi-au făcut semne să merg dincolo. Am intrat în cealaltă încăpere a librăriei și m-am dus glonț la raftul cu pricina. Mai era o clientă, studia o carte chiar în același loc. Bucuros, am început să caut cu privirea printre cărți când mi-a sărit în ochi coperta cărții din mâna clientei: era chiar Fizica modernă! Îngrijorat am privit la chipul clientei, s-o întreb dacă chiar vrea să o cumpere. Părul îi acoperea o parte din față, un păr roșu, care mi-a stârnit ceva amintiri. A ridicat privirea, toată numai zâmbet și mi-a întins cartea spunând:

      - Bună, Viorel, mă mai ții minte? Râsul ei și al celorlalte care veniseră în fugă m-au lăsat fără grai! Am recunoscut fiecare gest, fiecare inflexiune a vocii și m-am revăzut în parc povestind vrute și nevrute pe banca noastră de demult! Era... Erica! Inima îmi bătea nebunește, nu puteam să scot nici un sunet doar o priveam printre lacrimi emoționat!

      M-a luat în brațe și mi-a spus:

      - Nu știi ce greu mi-a fost să plec fără să pot ține legătura cu tine, nu știi ce dor mi-a fost acolo, printre străini ăia reci și ce mult doream să te regăsesc după ce m-am întors în țară!

      - Dar când te-ai reîntors?

      - După doi ani și ceva... Ai mei s-au stins într-un accident iar eu, acolo, n-aveam pe nimeni, nici un rost, nimica... M-am întors aici, unde părinții mamei m-au crescut mai departe, în Poiana Mărului, un loc între munți, frumos ca și oamenii locului, de care mi s-a lipit sufletul. Acest loc m-a făcut să nu regret niciodată Berlinul, unde, cu toate frumusețile lui, nu m-am simțit niciodată acasă! Întoarsă aici, în România, am urmat mai departe școala, liceul, medicina de la Cluj, că acolo lucra fratele mamei și... acum lucrez în Zărnești, ca medic de familie. Și dacă nu se întâmpla că caut niște cărți, nici nu intram aici, unde am regăsit-o pe Annelise și nu aflam nici de tine! Nu știi ce mult mă bucur că ne-am regăsit!

      Mă ținea de mâini, cartea mea de fizică era pe jos, iar celelalte fete nu se mai săturau să ne privească. Emma a fugit la ceva clienți iar Annelise ne privea plină de duioșie și ne mângâia ușor pe umeri.

Am mers la o cofetărie și am vorbit multe, am povestit ne-am bucurat de fiecare clipă dar...           Ceva era totuși nepotrivit, era altfel: Ea aranjată, stilată, respira rafinament prin toți porii, iar eu, în blugi și cu o geacă de velur, cam veche, cu o cămașă în carouri, proaspăt ieșit de la muncă. I-am spus și a râs. Nu pentru hainele mele mă îndrăgise ea, ci pentru ceea ce sclipea în sufletele noastre, la unison...

      Au trecut așa niște luni, relațiile au devenit  doar prietenie, apoi mai reci, până când, odată, mi-a adus o invitație la nuntă. Se căsătorea cu fiul nu știu cărei mari personalități din Brașov!

      - Dar, cum așa, vă iubiți?

      - Ei, e... acceptabil, poate va veni și asta, cândva... - mi-a răspuns cu privirea coborâtă.

      Am simțit că-mi fuge pământul de sub picioare! N-am putut să mă duc, nu ne-am mai întâlnit de atunci. Simțeam că am sufletul rănit, întristat...

      Doar Annelise mă privea cu drag de câte ori intram în librăria ei.

      Odată, când nu era nimeni în jur, mi-a spus:

      - Nu mai fi trist, Viorel, nu te merita! Tu ai pus deoparte, acolo sus, un alt viitor, cu o ființă pe măsura sufletului tău!

      Iar timpul mi-a arătat cât de multă dreptate a avut...

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Negru pe alb !

Alătură-te reţelei Negru pe alb

Comentariu publicat de Zarra pe Ianuarie 22, 2019 la 2:15pm

Frumos. Cu toții avem asemenea momente în viață dar nu oricine le poate reda atât de frumos ,atât de cursiv.Felicitări Viorel...vii atât de rar dar ne bucuri mereu .

Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Ianuarie 22, 2019 la 2:15pm

Sunt tare bucuros că v-a plăcut, domnule Mircea!

Mulțumesc mult pentru aprecieri și pentru sensibilitatea dvs. la frânturile de suflet prinse între aceste rânduri!

Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Ianuarie 22, 2019 la 2:12pm

Cred că atunci când venim aici, pe pământ, ne desprindem din acel suflet uriaș, așa cum spui tu dragă Ada, experimentăm, adunăm ceea ce-i de valoare și îmbogățim acel suflet uriaș cu noile noastre trăiri, până la o nouă coborâre...

Și da, suntem pe undeva gemeni, atunci când suntem plini de emoții, de tot ceea ce-i frumos!

Culeg din ce-am trăit, ce mi se pare că ”sclipește” acele frânturi de emoții, de suflet și le ofer, cu drag, în povștile mele. Nu știi ce mult mă bucur când văd că vă plac...

Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Ianuarie 22, 2019 la 2:05pm

Așa este, ai dreptate Eugen, am corectat!

Mulțumesc mult pentru aprecieri.

Mă bucur că suntem pasionați de electronică. Mai vorbim noi pe acestă temă...

Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Ianuarie 22, 2019 la 2:01pm

Mulțumesc Floare, ești tare darnică!

Comentariu publicat de Mircea Florin Caracas pe Ianuarie 22, 2019 la 11:27am

Superbe reântâlniri. Viața îți oferă și așa ceva.

Și eu m-am lovit după zeci de ani de întâmplări de acest gen cu persoane cu care credeam că nu o să mă mai văd vreodată.

Am scris în cartea Drumul inimii către lumină de o astfel de iubire fierbinte din studenție, dar risipită din nefericire . Răvășitor este modul cum gradezi tu  toate momentele,  dragul meu Viorel. Este o întreagă artă. Felicitări din inimă pentru încă un material deosebit de  sensibil.

Comentariu publicat de aDa nemescu pe Ianuarie 22, 2019 la 9:54am

Of, Viorel, parcă ne povesteşti pe toţi!

suntem diferiţi noi oamenii, dar atât de asemănători!

cred câ la începutul lumii, o mare explozie a transformat un suflet uriaş, în milioane şi milioane de sufleţele, cumva gemene...

felicitări pentru ceea ce transmit!

Comentariu publicat de Eugen Serea pe Ianuarie 22, 2019 la 9:23am

Foarte bine scris textul, emoția se transmite intactă de la autor la cititor.

De corectat o cacofonie: "visând că ceea ce-mi plăcea le și aveam". De umblat un pic și la acord, eventual ceva de genul: "visând că toate cele ce-mi plăceau, le și aveam".

P.S.

Mă bucur de fiecare dată când mai găsesc pe cineva pasionat de electronică...

Comentariu publicat de FLOARE ARBORE pe Ianuarie 22, 2019 la 4:56am

marturisiri captivante scrise cu mare talent scriitoricesc, felicitari si penita.

Activitatea Recentă

aDa nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Alint a utilizatorului aDa nemescu
cu 7 minute în urmă
aDa nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Însingurare a utilizatorului aDa nemescu
cu 20 minute în urmă
aDa nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Socot în clipe argintul unei stele a utilizatorului aDa nemescu
cu 1 oră în urmă
Mircea Florin Caracas a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog CAPITOLUL XIV. SĂ  ÎMBĂTRÂNIM  FRUMOS. a utilizatorului Mircea Florin Caracas
cu 1 oră în urmă
Mircea Florin Caracas a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog CAPITOLUL XIV. SĂ  ÎMBĂTRÂNIM  FRUMOS. a utilizatorului Mircea Florin Caracas
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de Mircea Florin Caracas
cu 2 ore în urmă
Lui Victor Bivolu i-a plăcut discuţia ISTORIE MILITARĂ – ARMA TOPOGRAFIE MILITARĂ ROMÂNĂ a lui Victor Bivolu
cu 2 ore în urmă
Victor Bivolu a adăugat 3 discuţii la grupul SALONUL ÎNDELETNICIRILOR PLĂCUTE(HOBBY-URILOR
cu 2 ore în urmă
Lui Victor Bivolu i-a plăcut discuţia FARMECUL CARTOFILIEI – MEMORIA CĂRȚII POȘTALE – SANATORIUL MOROENI a lui Victor Bivolu
cu 2 ore în urmă
Victor Bivolu a contribuit cu răspunsuri la discuţia FARMECUL CARTOFILIEI – MEMORIA CĂRȚII POȘTALE – SANATORIUL MOROENI a utilizatorului Victor Bivolu în grupul SALONUL ÎNDELETNICIRILOR PLĂCUTE(HOBBY-URILOR
cu 2 ore în urmă
FLOARE ARBORE a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog la școala vieții (rondel) a utilizatorului FLOARE ARBORE
cu 2 ore în urmă
FLOARE ARBORE a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog la școala vieții (rondel) a utilizatorului FLOARE ARBORE
cu 2 ore în urmă
Eugen Serea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mea Culpa a utilizatorului Eugen Serea
cu 5 ore în urmă
Eugen Serea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mea Culpa a utilizatorului Eugen Serea
cu 5 ore în urmă
Eugen Serea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mea Culpa a utilizatorului Eugen Serea
cu 5 ore în urmă
Eugen Serea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mea Culpa a utilizatorului Eugen Serea
cu 5 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Socot în clipe argintul unei stele a utilizatorului aDa nemescu
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Lilioara Macovei îi place postarea pe blog CAPITOLUL XIV. SĂ  ÎMBĂTRÂNIM  FRUMOS. a lui Mircea Florin Caracas
cu 5 ore în urmă
Lilioara Macovei a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog CAPITOLUL XIV. SĂ  ÎMBĂTRÂNIM  FRUMOS. a utilizatorului Mircea Florin Caracas
cu 5 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mea Culpa a utilizatorului Eugen Serea
cu 5 ore în urmă