- De nicăieri vin norii, așa cum dorul tău de nicăieri și-nalță un rug în piept la mine

Și arde ca o torță de parcă nici prin gând nu-i trece să se stingă, ia tot ce-i aparține...

În trecerea lui mută pârjolul e prăpăd și fiecare clipă-i egală c-un dezastru,

Niciunde nu mi-e bine, oricâte vânturi bat, doar dacă m-ai închide în ochiul tău albastru

 

Sub pleoapele firave aș îndrăzni s-aduc promisa nemurire, o trecere suavă

Din viața asta scurtă spre viața de apoi, când timpul își curbează lentila lui concavă.

De nicăieri se-adună neliniști și-ntrebări, azi cern eternitatea prin aripile arse

De soarele puternic la care am ajuns ca să-ți aduc, iubire, din caierele toarse

 

Lumina dimineții. Deschide ochii larg și lasă-mă o clipă să-ți locuiesc în suflet,

Că granițele vieții sunt lesne de trecut și moartea e stăpână pe ultimul răsuflet...

Nu, nu regret nimica din tot ce n-am avut! De nicăieri se naște speranța pentru mâine,

Așa cum ziua asta în care-mi arzi în piept e binecuvântată ca miezul într-o pâine.

 

- Pe țărmul meu e soare, cum n-a mai fost nicicând, iar ochii lui de ceară mi se topesc pe gene

Și ora mi-o transformă în foc mistuitor, secundele mă mușcă de parc-ar fi hiene

Ce-mi devorează-n suflet celulele pe rând și clipa fără tine, abstractă, absolută,

Îmi bate-n tâmpla udă cu vârful ei de glonț și-mi las-adânc pe atrii, de dor, încă o cută.

 

Pe marginea speranței aud ecouri dragi, de nicăieri îmi vine parfumul tău în minte

Și mă gândesc că vara e doar un alt infern. Mă pedepsește oare că nu am fost cuminte

În visele cu tine, când te dezbrac în vers? Dar n-ar fi poezie, ci doar o teoremă

De aș priva apusul de trupul tău fragil și n-aș lăsa privirii neliniștea supremă

 

De-ați descifra misterul ca pe un cod secret. Te las să-mi intri-n suflet, să-ți faci acolo casă

Și mulți copii, iubito, în el să zămislești că vara e prea lungă, canicula m-apasă

Ca gheara unui vultur. Coboară din povești, de nicăieri coboară pe-o scară din mătase

Te-așteaptă o caleaşcă ce n-are vizitiu, să nu te-atingă norii, obloanele sunt trase...

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș  

Vizualizări: 67

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Negru pe alb !

Alătură-te reţelei Negru pe alb


Administrator
Comentariu publicat de Florin Alexandru Stana pe Iulie 17, 2019 la 11:44am

Din fericire mai există și excepții, Ioane! Puține, dar există! Acum 3 ani am avut nunta fiului meu cel mic! Salonul Gatsby din Poiana Brașov. Aici nu se cântă manele! Manele sunt interzise. Nu numai că sunt interzise la nunți, ci sunt interzise în programul de zi cu zi al restaurantului!!! Am fost fericiți toți! Cred că acest restaurant este unicat în Brașov!

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iulie 17, 2019 la 7:10am

Ai dreptate, Eugen.

Eu am luat spre exemplu cele două extreme ale muzicii, nu genuri apropiate subliniind că loc există pentru fiecare.

Dacă ai mers de curând la vreo nuntă poate ai văzut că într-o noapte întreagă se cântă un vals, două și acelea sunt dansurile mirilor care au făcut  repetiții în prealabil pe Strauss, în rest toate fetele între 14 și 80 vor să-ți scuture fesele pe manele :).

Ce nunți erau pe vremea lui Ludovic al IV, ce dansuri aristrocrate... nu mai spun că iarăși o să-mi reproșați că am rămas în urmă cu câteva sute de ani....

și ați avea dreptate, cred că în altă viață am trăit într-o epocă cu cavaleri, prințese și vers clasic :)

Comentariu publicat de Eugen Serea pe Iulie 16, 2019 la 8:22am

Ai accentuat bine câteva idei, Ioan.

Totuși, e bine să ne păstrăm discernământul, dincolo de orice îngăduință asupra firii omenești fragile și decăzute a fiecăruia dintre noi: în vreme ce muzica simfonică este Artă, manelele sunt o mizerie. Și mă refer la ceea ce a ajuns să însemne termenul de "manea", nu la maneaua tradițională țigănească, autentică,o bijuterie muzicală, gen în care au excelat Gabi Luncă, Romica Puceanu, etc.

Într-adevăr, nu se poate impune ascultarea exclusivă a unui gen sau altul, dar nici nu este permisă punerea pe picior de egalitate a celor două genuri. E ca și cum i-am egaliza artistic pe compozitorii melodiilor tip "manea" (Guță, Salam, Adi Minune, etc) cu toți marii titani ai muzicii adevărate: Beethoven, Mozart, Bach, Vivaldi, etc. Și ca și cum am spune că, de fapt, "ce mi-e un textier de manele, ce mi-e un libretist al unei opere muzicale!"

Deci, Ioan, dincolo de chestiunile de gust, care sunt subiective, dincolo de ce impun unii altora să scrie în materie de Artă Poetică, ceea ce ar trebui să primeze este Arta în sine, măiestria tehnică, frumusețea și forța mesajului transmis, puritatea și tăria emoției resimțite de cititor...

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iulie 16, 2019 la 6:41am

Domnilor, eu cred că este loc sub soare pentru toată lumea. Așa cum muzica simfonică are fanii ei, manele au fanii lor, samd. Problema apare când cineva impune să scrie toți la fel ca el fiindcă așa se poartă. E ca și cum ai obliga toată lumea să asculte numai muzică simfonică sau numai manele. :)

O zi plină de poezie vă doresc!

Comentariu publicat de Eugen Serea pe Iulie 15, 2019 la 5:16pm

Ai punctat foarte bine, Florin: nu se pot compara cele două stiluri, fiecare are frumusețea sa. Și ești printre puținii care recunosc că nu pot scrie vers clasic. Felicitări pentru sinceritate!

Alții preferă să se agațe de versul liber doar pentru că li se pare mai facil, fără să recunoască dificultatea personală de a putea atașa măcar două versuri de tip:

"cățeluș cu părul creț / fură rața din coteț"

sau

"ala-bala, portocala / mi s-a descheiat sandala".

Ba mai și acuză de anacronism poeții versului clasic: "măi, reveniți la realitate, nu mai scrieți ca acum o sută sau două de ani!"

Din păcate, există mentalitatea această: mai nou = mai bun; deci tot ce e vechi, e slab și depășit. Nimic mai fals!

Poți scrie bine sau prost și în vers clasic, dar și în vers liber. Faptul că Sorescu sau Nichita au trăit mai aproape de vremurile noastre, asta nu-i face mai "evoluați" și nu-i plasează pe un nivel superior în raport cu Eminescu, de exemplu...

Mai mult de-atât: versul clasic nu îngrădește cu nimic comunicarea, nu este blocat în proiect nemaiputând exprima actualitatea și, culmea, nu și-a spus ultimul cuvânt!

Comentariu publicat de Eugen Serea pe Iulie 15, 2019 la 4:57pm

Ioan și Liliana, vă felicit pentru frumusețea și ușurința scrierii.

În privința poeților, și eu am fost dezamăgit: vedeam lumea lor ca pe o lume roz-bombon, fără lupte josnice și partizanate, fără furturi de orice fel...

Fetița aceea premiată, ori n-o prea duce capul, ori a fost prea disperată la vremea respectivă. Realii vinovați sunt părinții, cu educația lor lipsită de conceptul de furt, și juriul care a acordat un premiu literar fără să aibă nici cea mai mică bănuială (sau poate că poezia respectivă chiar era compatibilă cu un elev foarte bun de gimnaziu). Nu știu. Doar aștept cu înfrigurare ziua când o puștoaică de 12 ani să-și asume paternitatea uneia dintre cele mai complexe poezii de-ale mele! :)

Dar hai să zicem că fapta unei copchile, deși de nescuzat, măcar e de înțeles. Însă ca o poetă matură, cu 5 volume publicate, să se preteze la așa ceva, asta deja atinge limita sănătății psihice...


Administrator
Comentariu publicat de Florin Alexandru Stana pe Iulie 15, 2019 la 2:38pm

Nu poți compara versul clasic cu cel liber și nici invers. Asta din punctul meu de vedere este clar! Dificultatea de a scrie vers clasic este pregnantă, dar asta nu denotă că scrierea în vers liber este facilă! Este adevărat, versul clasic implică o tehnică aparte, care diferă de la gen la gen! Versul liber, versul de notație este bazat pe psihanaliză și de multe ori este profund ( atenție! n-am spus mult mai profund )

Recunosc cu mâna pe inimă că nu aș putea scrie vers clasic! Versul clasic implică niște reguli stricte, foarte stricte, matematice, pe care dacă nu le respecți se-alege praful de poezie! Versul liber este... liber! Și dacă Sorescu a scris numai vers liber, asta nu înseamnă că poezia lui nu este genială! Din contră: este GENIALĂ!

Hi-hi-hi...

Dumnezeu să-l odihnească acolo unde e! Dumnezeu să-i odihnească pe toți cei care ne-au făcut fericiți, citindu-i! Indiferent dacă au fost clasici sau moderni ne-au încântat sufletele!

Spor la scris, dragii mei scriitori de vers clasic și liber!

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iulie 15, 2019 la 6:48am

Și pe mine mă întristează asemenea demersuri, dar o să mă obișnuiesc cu toate, ca și până acum.

Sunt pe site-urile de poezii de prin 2011, de atunci am descoperit "poeți" care au publicat poezii de-ale mele schimbând doar câteva cuvinte, o fetiță de prin clasa a-VI-a a câștigat un concurs de poezie cu un poem de-al meu  (vezi la ce nivel scriu eu :)))  ), există o doamnă, era într-o vreme și pe negrupealb, care lua câte un vers de la mine, un vers de la alții și încropea o poezie, când i-am făcut observație mi-a reproșat că e o poetă consacrată cu 5 volume publicate și că a tipărit versurile înaintea mea (eu doar le postasem pe net)...

și multe, multe alte și alte întâmplări așa că am decis să nu mă mai consum

oricum eu cu Liliana scriem din plăcere, pe mesajele de la telefon și ne ia cam 15 minute să scriem un poem cu 10-11 silabe, de aceea am trecut la versuri mai lungi 

noi de fapt ne jucăm ca și un copil pe clapele unui pian...

O zi minunată Eugen!

Comentariu publicat de Eugen Serea pe Iulie 14, 2019 la 9:02pm

M-au amuzat și m-au întristat, totodată, cele relatate de tine, Ioan.

Pe unele le știam, pe altele doar le bănuiam, iar de celelalte habar nu aveam.

Este îngrijorător atunci când sursa de inspirație a unui poet este fie bolul cu bilețele, fie sticla de alcool. Și asta pentru poeți publicați deja, mai mult, oameni ca să zic așa, de profesie. Oameni citiți, oameni culți, oameni cu pretenții de intelectuali și care strâmbă superior din nas când aud de clasa de jos, respectiv muncitorimea și țărănimea.

Dar se pare că vine o vreme, și asta foarte curând, când lucrurile vor aluneca la vale definitiv și irevocabil: există software dedicat, programe care compun poezie. Și nu vers alb, metodele sus-menționate demonstrează că orice sărman posesor de bol sau de sticluță reușesc această performanță. Ci de vers clasic. Artistic, sensibil, având cursivitate logică și mesaj emoționant. Deocamdată este doar în fază de laborator, nu este disponibil marelui public. Nu încă. În momentul când soft-ul se va găsi pe telefonul oricărui neica nimeni, ne-am ars, ne-am dus pe copcă, suntem terminați, chiar ca simplă specie vorbind: oricine, absolut oricine va putea crea vers clasic de calitate, într-un anume gen componistic și sub oricare amprentă stilistă a oricărui autor... Și atunci, în acea abundență majoritară de impostori, cum am mai putea noi (cei ce scriem din propria ființă, nu dintr-o râșniță binară) să demonstrăm că există creativitate umană și originalitate personal-ființială?

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iulie 14, 2019 la 9:46am

Ai dreptate, Eugen!

Unii nu recunosc, dar mai mult îți impun să scrii ca ei fiindcă așa se poartă :)

Îmi amintesc totuși cu plăcere de o întâmplare:

Fiica mea era elevă de liceu, iar profa de română, poetă, avea publicate vreo trei volume de versuri.

Lăudându-se fat cu tatăl ei, într-o zi sunt chemat la școală de respectiva profesoară care a declarat că mi-a citit versurile și mă felicită pentru unele din ele.

Cu această ocazie mi-a confiat că ea nu poate scrie cu rimă și că pentru cele trei volume publicate a folosit tehnica dadaismului, respectiv a decupat cuvinte deosebite din ziare le-a amestecat într-un bol și le-a extras ca la loto, ordonându-le apoi pe verticală.

De asemenea, mi-a spus că și prietenul ei scrie în vers liber, dar că el folosește o altă tehnică:

Consumă o sticlă de Rasputin, apoi scrie ce-i trece prin minte, iar când se trezește corectează.

Referitor la poezia mea mi-a spus că scriu romantic, adolescentin, dar mă invidiază când aude băieți recitându-le colegelor din poeziile mele (fiica mea  mi-a făcut publicitate) în timp ce poeziile ei și ale prietenului ei nu pot fi sau nu sunt recitate de proprii elevi pe care i-a obligat să le citească.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Activitatea Recentă

Eugen Serea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog E iar Lună plină a utilizatorului Eugen Serea
cu 1 minut în urmă
Eugen Serea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog E iar Lună plină a utilizatorului Eugen Serea
cu 4 minute în urmă
Eugen Serea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog E iar Lună plină a utilizatorului Eugen Serea
cu 10 minute în urmă
Mircea Florin Caracas a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog E iar Lună plină a utilizatorului Eugen Serea
cu 26 minute în urmă
Utilizatorului Mircea Florin Caracas îi place postarea pe blog E iar Lună plină a lui Eugen Serea
cu 29 minute în urmă

Administrator
Utilizatorului BIDULESCU CONSTANTIN îi place postarea pe blog E iar Lună plină a lui Eugen Serea
cu 37 minute în urmă
Eugen Serea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nu-mi fac iluzii a utilizatorului Eugen Serea
cu 1 oră în urmă
Eugen Serea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog E iar Lună plină a utilizatorului Eugen Serea
cu 1 oră în urmă
Eugen Serea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog E iar Lună plină a utilizatorului Eugen Serea
cu 1 oră în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog marea a utilizatorului Rodica N Cernea
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog marea a lui Rodica N Cernea
cu 1 oră în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nu-mi fac iluzii a utilizatorului Eugen Serea
cu 1 oră în urmă

Insignă

Se încarcă...