Almanahul poeziei de război sau de la Gutenberg la cartea "home made".


                 Almanahul poeziei de război sau de la Gutenberg la cartea "home made". 


Prin vara anului 1963 pe când elev la liceul Lazăr din Bucureşti am fost trimis la o lună de practică la cea mai mare tipografie a capitalei. Aţi ghicit, e vorba de impozanta CASA SCÂNTEII. Nu văzusem în viaţa mea o tipografie dar mite una de dimensiuni gigantice. În prima zi acolo, un meşter tipograf a avut bunavoinţa să-mi arate inima, motorul unde se nasc cărţile, zeţăria. Era o sala infernală ca de Purgatoriu în care plumbul topit se transformă în cuburi de metal acoperite pe o muchie de câteva cuvinte gravate în metalul cald. Îndesate în ordine în cutii de lemn, apoi unse de un rulou cu cerneală neagră continuau spre hala cu prese unde hârtia albă era imprimată cu textul viitoarei cărţi care ne bucura mintea şi imaginaţia. Iată metoda tiparului Gutenberg în plină desfăşurare aşa cum funcţiona de 550 de ani. Practica mea a constat în a verifica manuale care se tipăreau pentru anul şcolar, ce urmă să vină. Primeam 5-6 lăzi enorme pline cu cărţi ieşite din legătorie, ultimul stagiu în care foile cărţii sunt lipite, cusute şi apoi lipite de o scoarţă mai dura numită copertă. Acum urmau surprizele. Tipărite de un echipament învechit şi nesupraveghiat multe volume soseau cu defecte diverse.. pagini lipsă, foi albe fără text, coperţi şifonate sau lipite invers. Eu eram şocat, cam 50% din producţie trebuia refuzată. Spre prânz sute de cărţi o luau spre depozit, cam la fel de multe spre gunoi. Am plecat dezamăgit, în ziare citeai că muncitorii din industria socialistă luptă cu succes să reducă rebuturile.  


După studiile superioare am plecat în Israel unde am profesat inginerie. Limba maternă, Româna, a făcut loc Englezei tehnice, şi Ebraicei atât de diferite, cu scrisul de la dreapta la stânga, cu vocale lipsă şi caractere semitice total diferite de alfabetul latin în care crescusem şi în care gândeam. 



Revoluţia informatică nu izbucnise încă, îmi amintesc că prin 1974 mama mea lucra pentru câteva ziare Româneşti traducând şi dactilografiind nuvele sau ştiri din ziare de limbă franceză. Am vizitat-o la tipografia unde se tipăreau pe atunci ziarele Viaţa Noastră,Ultima Ora, Uikelet (adică Noul Est)- un ziar de limbă maghiară unde scriau celebrii Rudolf Kastner, Yossef Lapid, Ephraim Kishon. Interesant era că toţi lucrătorii tipografiei erau profesionişti de origine maghiară, dar având o memorie vizuală perfect adaptată la literele latine butonau şi în limba română, impecabil, fără greşeli. A trecut numai un sfert de veac care a schimbat planeta, comunicaţia, mediile şi ne-a adus în case internetul, această plasă de păianjen fascinantă în care am căzut seduşi de uşurinţa schimbului de informaţie. Comunicarea în scris, vizuală sau audio, a devenit accesibilă milioanelor. Planeta a devenit în numai un deceniu acel sat global preconizat la mijlocul secolului XX de profesorul canadian Marshall McLuhan. Computerele personale au făcut din orice posesor de keyboard un scriitor , un poet în faşă. Cândva, fu­tu­rologul Alvin Toffler scria în cartea sa "Future Shock" (apărută în 1970), un bestseller vândut în milioane de exemplare, citez: 
„Omul are o disponibilitate biolo­gică limitată către schimbare. Atunci când această disponibilitate este su­prasolicitată, rezultatul este un şoc al viitorului“. FALS ! Omenirea s-a adaptat rapid la noile tehnologii, le-a îmbrăţişat avidă de avantajele erei informatice şi în scurt timp industriile tradiţionale de maşini, de materiale, de transport şi comerţ au succombat în favoarea noilor giganţi care manipulau date, transferul lor, stocarea lor şi procesarea informaţiei. Telefonia, televiziunea, netul, antenele,sateliţii de comunicaţie, de meteorologie, GPS, cei ştiinţifici, apoi softurile aferente, programele interactive şi jocurile electronice pentru miliarde de copii au devenit miezul noului capitalism digital. Se putea ca artele, literatura, fotografia, cinematografia să rămână în urmă? Desigur că nu. Noua tehnologie ne oferă programe comode de editare, procesare de imagini, de produs grafică, softuri de tradus, corectat, şi printat. La fiecare 18 luni computerele şi-au dublat capacitatea şi viteza de procesare. Memoria unui computer domestic poate conţine azi terabytes, un gigantic spaţiu de stocare. Printerele digitale au pătruns în case şi birouri oferind servicii de fax, scanare sau copiere la preţuri abordabile oricui, calitatea fiind comparativă cu cea industrială. Iată un paradis tehnic de care scriitorul modern se bucură întru facilitarea producţiei de carte. 

 

În vara anului 2014 Israelul a traversat o perioadă extrem de dificilă declanşată de asasinarea unor tineri israelieni de către terorişti palestinieni. Aşa s-a născut încă un conflict pe lista interminabilă a războaielor şi a violenţei între cele două popoare care convieţuiesc pe aceste locuri. Armata israeliană a intrat în fâşia Gaza, Israelul fiind determinat să pună capăt stării de teroare şi agresiune. 
A fost o perioada grea, de 2 luni, pentru milioane de israelieni supuşi zilnic rachetelor lansate din sud.  Devastanta şi pentru populaţia paşnică a Gazei aflată făra voie la mijloc, între părţile combatante. Se zice că muzele tac când bubuie tunurile. În cazul meu, acest război dureros şi stresant, cu sute de victime nevinovate de ambele părţi, a catalizat ideea unei culegeri de poezii pe tema războiului. Aveam în cap o antologie a poeziei de război, o colecţie de poeme legate de agresiune, durere, inutilitatea beligeranţei şi în final refuzul categoric al războiului, quasi permanent pe aceste meleaguri, de peste 3000 de ani. Am început din ziua a 6-a să scriu câte o poezie legată de întâmplările zilei, televizorul aducând în case, în direct, imaginile luptelor. Prin net am alertat prieteni, poeţi şi scriitori din ţară, din România, Canada, Germania, Grecia. S-au angajat imediat acestui proiect şi textele au început să curgă. În iulie 2014 ne-a zguduit tragedia avionului de pasageri doborât de terorişti în Ucraina. După câteva zile  d-na Maria Olteanu din Cluj mi-a trimis pe mail o plachetă de versuri legată de acest trist eveniment. Pictorul Mircia Dumitrescu a consimţit să ofere grafică şi desene. Fotograf şi pictor, Beatrice Bernath din Haifa a fotografiat cerul oraşului său brăzdat de rachete. Zi de zi a desenat catastrofa ireversibilă a morţii. Poeta Cristina Ştefan din Bacău ne-a amintit că nimic nu e nou sub soare, purtându-ne în urmă la războaiele de la Mărăşeşti, Oituz, Mărăşti, apoi la impardonabilul Holocaust. 
Riri Manor a pomenit de războiul golfului din 1991, explicând ce este frica şi de ce speranţele dispar ca şi dinozaurii . 


Poeta Lucia Dărămuş în poezia "Lumina" scrie: 

Am văzut, ca Daniel am văzut 
lupta lui Israel 
copii şi mame murind 
dar lumina a învins 
în cer şi pământ 

-Lo be hail ve lo be koah ki im beruhi - 
nu prin forţă, nu prin putere , doar spiritul învinge. 


Amalia Gorki,o tânăra studentă din Bucureşti explică durerea morţii: 

(in poezia botezată "Cine m-a văzut scriind") 

....
durerea e surdă 
la strigătele tale 

când o strigi să-i spui: 
durere, împăcat-te cu mine 
ea - nimic, ţeapănă că evantaiul unei gheişe moarte. 


scrisori cu miros de oţel au scris mulţi 
dar eu sunt unul dintre cei 
care le-a supravieţuit. 

Au mai participat cu texte remarcabile poeţii Dan Iancu, Camelia Radu, Adriana Moscicki, Iris Dan, Leonard Ancuţa, Liviu Antonesei, Angela Baciu, Gabi Schuster, Andrei Fischof. 


Vom găsi în Almanah un eseu despre poezia de război a islamului semnat de Marius Chelaru, traduceri din Paul Celan şi Pablo Neruda, cât şi o recenzie a scriitoarei Mariei Sava din Iaşi, a unei cărţi scrisă de Markus Zusak " Hoţul de Cărţi" care descrie tragedia evreilor în drum spre exterminare. În carte, o fetiţă de 12 ani fură cărţi pentru prietenii săi evrei ascunşi, care nu au cum să-şi petreacă orele nespus de lungi. Moartea apare personificată în carte, este obosită, epuizată de munca suplimentară la care este supusă de exterminare, trebuie să conducă sufletele desprecare spune:" Pentru mine cerul are culoarea evreilor. Trupuri frânte şi duioase, inimi moarte. Uşoare precum cojile de nucă. Cerul era plin de fum în acele locuri. Mirosea a cuptor şi era foarte frig, mă înfiorez şi încerc să uit". Copleşită Moartea face lucruri neobişnuite. Îl invocă până şi pe Dumnezeu să aibe milă de oameni. Căci oamenii nu au milă unii de alţii, spune ."Chiar am sărutat câţiva pe obraji, erau obosiţi, otrăviţi. Am ascultat strigătele lor în franceză. Erau francezi, erau evrei, eraţi voi". 



** 
Spre finele războiului, materialul antologiei este gata de tipar. Privind atent mi-am dat seama de eclectismul lui de diversitatea de stiluri, de gânduri şi atitudini la tema dată. Erau şi greşeli de acord sau lipseau ici colo diacritice, se simţea frustrarea şi sincera emoţie a autorului care participa direct la războiul nostru. Am adăugat grafică, creditele, coperţile color şi am trimis totul prin net unei tipografii alese ca să fie cât mai aproape. Nu e plăcut să te apuce pe drum un atac cu rachete lansate din Gaza. Micile corecturi s-au făcut interactiv, on line, şi după 8 sau 9 zile Almanahul de faţă era gata tipărit şi bun de lansat în eterul realului. Home made cum spun americanii. Războiul din vara lui 2014 s-a sfârşit şi el, dar oamenii sunt predestinaţi să uite repede. Dovada? Lucrurile se repetă. 


Iată  poezia mea care închide Antologia, numită "Final" :

Iată şi ea Pacea 
a venit ca un împărat mort 
pusă pe catafalcul de tun,

rugină şi lacrimi 


ieşim din melci, cochilii ciuruite 
arici fără ţepi cu moralul buimac 

încercăm să înţelegem 
neînţelesul, lipsa boomului 
conturul unui nor neexplodat 

nu pot vorbi cu anumite persoane 
de fapt nu mai comunic cu nimeni 
ce era de spus am epuizat 
florile din glastra comunală au succombat de neudare 
inima luptătorului nu simte nimic 
ticăie reflex aşteptând 
noaptea şi visul 

acolo e adevărata Pace, războiul din noi, 
amintirea Paradisului de dinainte. 


Adrian Grauenfels    2015

 

Vizualizări: 24

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Activitatea Recentă


Administrator
Postare de log efectuată de Florin Alexandru Stana
cu 10 minute în urmă
Lui Victor Bivolu i-a plăcut discuţia FARMECUL CARTOFILIEI – MEMORIA CĂRȚI POȘTALE – LOCALITATEA BOZOVICI a lui Victor Bivolu
cu 1 oră în urmă
Victor Bivolu a contribuit cu răspunsuri la discuţia FARMECUL CARTOFILIEI – MEMORIA CĂRȚI POȘTALE – LOCALITATEA BOZOVICI a utilizatorului Victor Bivolu în grupul SALONUL ÎNDELETNICIRILOR PLĂCUTE(HOBBY-URILOR
cu 1 oră în urmă
Victor Bivolu a adăugat 2 discuţii la grupul SALONUL ÎNDELETNICIRILOR PLĂCUTE(HOBBY-URILOR
cu 1 oră în urmă
Lui Victor Bivolu i-a plăcut discuţia CULTURĂ PRIN MEDALISTICĂ – ȘCOALA GIMNAZIALĂ “ȘTEFAN LUCHIAN” DIN MOINEȘTI a lui Victor Bivolu
cu 1 oră în urmă
Victor Bivolu a contribuit cu răspunsuri la discuţia CULTURĂ PRIN MEDALISTICĂ – ȘCOALA GIMNAZIALĂ “ȘTEFAN LUCHIAN” DIN MOINEȘTI a utilizatorului Victor Bivolu în grupul SALONUL ÎNDELETNICIRILOR PLĂCUTE(HOBBY-URILOR
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Eugen Serea îi place postarea pe blog Lasă-mi... a lui zadic ioana
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Eugen Serea îi place postarea pe blog puterea luminii a lui FLOARE ARBORE
cu 3 ore în urmă
Eugen Serea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cântă-mi dor a utilizatorului Rodica N Cernea
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Eugen Serea îi place postarea pe blog cântă-mi dor a lui Rodica N Cernea
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Eugen Serea îi place postarea pe blog Poruncile nescrise -primul poem a lui mihai katin
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Eugen Serea îi place postarea pe blog un sarut, simplu si vesel! a lui Rodica N Cernea
cu 3 ore în urmă

Insignă

Se încarcă...