Paradoxal, simt iarna și-acum, când Foc e vara,

În Narnia scriu Cronici familiei Shannara,

Ca Riddick, singuratic, prieten am un câine,

Mi-e noaptea ca și ziua, mi-e ieri la fel ca mâine,

Dar tot mai des cutreier prin inima Luminii,

Pe unde, câteodată, mai rătăcesc Blajinii,

Tot căutând un mistic, extatic Eldorado,

Tai până-n sâmburi gândul, ca-n miez de avocado,

Cu ascuțișul minții, maceta mea binară,

Croind cărări prin junglă spre Stea originară

Și prin deșertul aspru al inimii rănite

Mă lupt, când vine ploaia, cu năluciri hrănite

Din ura, ignoranța, nimicnicia noastră

Ce frâng și Zborul tandru din Pasărea Măiastră,

Regret nu las în urmă, privesc doar la ce vine,

Echilibrând balanța dintre ce-i rău sau bine,

Că ultima ce moare e numai ea, speranța,

Tămâie rispindu-și, peste mormânt, fragranța,

Pentru că-n veac sălbatic, în digitală eră,

Profeții doar în vise, decapitând himeră,

Poporu-l mai anunță că vine vreo urgie,

Când cruda Izabelă, păgână, cusurgie,

Pretinde închinare Baal-ilor, flămânzii,

Arzându-ne și pruncii pe-altar de iad, plâpânzii!

În strigătele albe, de lebădă ucisă,

O toamnă-nsângerată îi trece, indecisă,

În ceată cu martirii, care din cer acuză

Prostia, lașitatea, opinia confuză

Născând, fără de chinuri, complicități la crimă

Cum nasc poeții clasici măsură, ritm și rimă...

Și roata se învârte, cu huruit de groază,

N-am să găsesc în oameni și-n Lumea asta oază

De liniște, de pace, de sacră armonie

Precum trăirea vieții și coala de hârtie

Tăcut, suportă totul, cu stoicism estetic,

Psalmist ce se închină și răzvrătit eretic,

Se știe doar că rugul din timp se pregătește,

Dar va-nălța în Slavă pe cin’ se nimerește,

De-aici, dintre iluzii ce freamătă întruna

Ca valurile mării când le-argintează Luna,

Ca fetele morgane pierdute-n Kalahari,

Ca sfânta inocență ucisă-n Mata Hari,

Pe sub cupole surde, încarcerând ecouri

În teama pentru viață și-n multele zerouri,

Că-n lanț prins de o sârmă e câinele de pază

Ce latră, dar nu mușcă nici un cuvânt din frază…

De-aceea, dragi prieteni, cât încă Har mai este,

Treziți-vă din Moarte, din transă, din poveste,

Săpați, săpați cu sete, până veți da de lacrimi

În lutul conștiinței ce-i betonat de patimi,

Că-ntr-un târziu de sânge, de duh, de Timp, de Spațiu

Vă veți privi-n Oglindă: paradoxal nesațiu...

Vizualizări: 137

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Negru pe alb !

Alătură-te reţelei Negru pe alb


Redactor
Comentariu publicat de Georgeta Șalgău pe August 26, 2019 la 1:32am

Rodica, de acord cu tine în general, dar... nu se va aprinde nimic, cu... jenă o spun. Textele lui Eugen sunt prea grele ca să se oprească la ele cei care ar trebui... Contemporanii responsabili sunt grăbiți, au treburi importante, negoțuri, afaceri, nu au timp de prostii... 

Ca să aibă efect ceva ar trebui, probabil, inventată o nouă modalitate de a discerne între bine și rău. Poezia-manifest e desuetă. Oratoria și-a trăit veacul, nu mai poți imagina oameni care să asculte discursuri și să se umple de adevăr precum în vremea lui Iorga, ori Delavrancea, ori Churchill...  Dacă Eva Peron ar vorbi mulțimii în zilele noastre - întreprinderea ar fi un mare eșec. Trei sferturi ar fi atenți la telefoane, mai mult de jumătate ar contesta pur și simplu, nu contează ce... și cum, că doar au dreptul să se opună, nu?

Poate muzica... 

Comentariu publicat de Mesaru Cornelia-Ecaterina pe August 25, 2019 la 10:48pm

Să avem nădejde în Dumnezeu, care este  Stâca  Veacurilor și Stăpânul Vremurilor.

Eu am încredere în ce scrii, Eugen - credinta ar putea fi totul  sa  gasem drumul spre un altfel de viitor.
Pretuire!

Comentariu publicat de Rodica N Cernea pe August 25, 2019 la 8:34pm

Stiu Eugen, tu personal nu, dar ceea ce scrii daca va fi citit, undeva, candva, poate va aprinde o scanteie, asa s-au infaptuit marile schimbari, de la o scanteie, poate lua nastere o valvataie. Solutia cu Dumnezeu...nu este o solutie crede-ma. Eu nu mai merg la biserica decat daca e musai necesar. Nu vad decat oameni care scriu mesaje pe telefon sau consulta cine stie ce informatii, femei care-si etaleaza toaletele, barfa si cate altele, numai ruga nu exista in biserica. Prefer sa ma rog in linistea unui schit sau acasa. Seara linistita pentru tine.

Comentariu publicat de Eugen Serea pe August 25, 2019 la 7:36pm

Mihaela, mulțumesc.

Comentariu publicat de Eugen Serea pe August 25, 2019 la 7:36pm

Mulțumesc, Rodica.

Nu știu în ce măsură oameni ca mine pot schimba ceva.

În general, oamenii ca mine sunt discreți, nu caută cu lumânarea nici succesul, nici recunoașterea celorlalți, nici  avantajele rezultate din acestea.

Dimpotrivă, oamenii de nimic sunt vocali, știu să se impună, ocupă locuri cheie (fie și numai ca influențatori de opinie) au un bună părere de sine și ajung exact acolo unde își propun.

Părerea mea că țara aceasta este în colaps pe toate planurile, numai întoarcerea sinceră la Dumnezeu o mai poate salva. Dar și această ultimă și unică soluție este destul de improbabilă...

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe August 25, 2019 la 3:15pm

Paradoxal de minunat! Felicitări pentru vers!

Comentariu publicat de Rodica N Cernea pe August 25, 2019 la 11:28am

Impresionant Eugen poemul tau, mi-au murit si cuvintele pe masura ce am citit. Daca ar fi vorba de monstri singuratici ar fi mai simplu, din pacate aici este vorba de o caracatita cu multe brate, brate pe care noi ar trebui sa le retezam, dar nu facem nimic si nu o vom face nici de acum incolo. De veacuri romanul suporta, vom suporta continuu, caracatita a devenit foarte puternica si bine organizata fiind protejata de statul care ar trebui sa ne apere pe noi, nu pe ei. Poate se va aprinde vreodata scanteia in constiinta romanilor, scateie pe care doar oameni ca tine o pot crea. Felicitari, felicitari!

Comentariu publicat de Eugen Serea pe August 25, 2019 la 10:08am

Pe măsură ce compuneam acest poem, îmi dădeam seama că se duce (fără să intenționez aceasta) într-o anumită direcție.

Apoi am văzut că este poezia cu numărul 112 din anul curent.

Apoi am văzut că este o lună de când nu se mai știe nimic de Alexandra.

Dedic acest text tuturor Alexandrelor din lume, cu rugăciune de iertare către Dumnezeu, pentru că somnul rațiunii noastre a născut  monștri: fie singuratici, fie organizați în rețele, fie parazitând și paralizând instituțiile statului...

Iartă-ne și tu, Alexandra, oriunde ai fi...

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Activitatea Recentă

Utilizatorului Mircea Florin Caracas îi place postarea pe blog vacanță la Galeș a lui FLOARE ARBORE
cu 3 ore în urmă
Mircea Florin Caracas a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog vacanță la Galeș a utilizatorului FLOARE ARBORE
cu 3 ore în urmă
Mircea Florin Caracas a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Până să mă trezesc a utilizatorului zadic ioana
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Mircea Florin Caracas îi place postarea pe blog Până să mă trezesc a lui zadic ioana
cu 3 ore în urmă

Redactor
Lui Georgeta Șalgău i-a plăcut discuţia A apărut revista nr.5 AC a lui Lilioara Macovei
cu 3 ore în urmă

Redactor
zadic ioana a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Până să mă trezesc a utilizatorului zadic ioana
cu 4 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog BASM POLITICALY CORRECT a utilizatorului Mihai Batog-Bujeniţă
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog BASM POLITICALY CORRECT a lui Mihai Batog-Bujeniţă
cu 5 ore în urmă
Mihai Batog-Bujeniţă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog FONFLEURI a utilizatorului Mihai Batog-Bujeniţă
cu 5 ore în urmă
Mihai Batog-Bujeniţă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog PRIN LUMEA LARGĂ a utilizatorului Mihai Batog-Bujeniţă
cu 5 ore în urmă
Mihai Batog-Bujeniţă a contribuit cu răspunsuri la discuţia NEMURIRE PARŢIALĂ a utilizatorului Mihai Batog-Bujeniţă în grupul Salonul UMORULUI
cu 5 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog PRIN LUMEA LARGĂ a utilizatorului Mihai Batog-Bujeniţă
cu 5 ore în urmă

Insignă

Se încarcă...