Eroi, martiri  și destine  în cartea lui Herman Victorov "Sub aripa neagră a războiului"

  
Eroi, martiri  și destine  în cartea lui Herman Victorov "Sub aripa neagră a războiului" 

       Editura Saga  a realizat un set de 5 articole publicate în presa israeliană de limbă română, cu scopul de a face cunoscut pe scriitorul Herman Victorov, care într-o carte de mare suflu și sensibilitate se concentrează pe anii pogromului și a prigoanei evreiești din Moldova (1940-1941), continuând cu istoria zbuciumată a familiei sale până în anul 1949  când tânărul Herman este recrutat  la armată și printr-o minune, trimis la școala de aviație de la Mediaș ca să fie pilot de avion. Publicăm aici ultimul episod care descrie epoca de tranziție sper comunism, abuzurile și agresiunile antisemite care continuă.   
       Într-o discuție telefonică extrem de interesantă cu autorul,  aflat în Canada, am reținut dorința dânsului să subliniem nu numai faptele rele, cumplite, suferite de evrei ci să pomenim despre nume și persoane care au ajutat și protejat pe cât posibil evreii dar și pe membrii familei lui Herman și pe el însuși, în teribila confruntarea cu o perioadă de rușine pe fața omenirii. 
      Cartea este o emoționantă, total credibilă  incursiune a celor trăite de un copil de 11 ani, care așterne în scris amintirea unor  situații și evenimente refăcute cu studii documentate, 70 de ani mai târziu. Un document de valoare colosală scris cu participarea d-nei Mihaela Victoria Ignat.  

Tranziția spre comunism

          Iarna lui 1945-1946 a fost una cu zăpadă puțină și vânturi reci care au uscat pământul. Bunicul Zeida, care fusese pădurar și cunoștea bine natura, a prezis că va fi o mare secetă în Moldova. Viața familiei Haimovici  continuă la Bacău. Vremurile erau tulburi. Foametea făcea ravagii în Moldova. Lupte fățișe se desfășurau intens între partidele setoase să ajungă la putere. Tatăl familiei,  Țelic își sfătuieste copiii  să nu ne implice în vreo organizație comunistă, dar sub influența lui Iancu Klein, surorile lui Herman Victorov, Surica și Cecilia se înscriu în organizații de tineret comunist. Apăruseră multe organizații sioniste în Bacău după război, dar  în familie nu s-a pus niciodată problema plecării din țară. Herman asistă la la o întâlnire, unde un grup de tineri evrei ascultau o conferință , se vorbea despre crearea unui stat al evreilor în Palestina, și-a  dat repede seama că "Hașomer Hațair" era o organizație socialistă. Ca să-și ajute familia tânărul Herman se angajează în echipa lui Iliescu,  un contractor specializat în reparații de cazane, renumit în Moldova. Munca era grea, lipsurile enorme  dar Iliescu își hrănea bine echipa. Ba chiar cumpără bocanci pentru Herman, lipsit de încălțări.

"Domnul Iliescu a fost de-a lungul vieții un model pentru mine. În multele locuri în care-am lucrat ca muncitor, maistru, maistru principal, șef de lucrări, conducător și proprietar de companie, m-am gândit adeseori la grija pe care acest om a avut-o față de muncitorii săi, la atenția față de mine, la bucuria pe care mi-a făcut-o, apreciindu-mi munca".
        După câștigarea alegerilor de către comuniști, în fabrică au apărut informatorii. Agenții de securitate comuniști dublau Siguranța Statului, chiar dacă, oficial, securitatea ca instituție a fost înființată mai târziu. Raportau tot ce se întâmpla, chiar și discuțiile dintre muncitori. Oamenii se temeau să mai vorbească deschis unii cu alții.    

       Era o atmosferă de neîncredere, de ostilitate între oameni.  În primvăra lui 47 autorul se îmbolnăvește grav, boala este lungă și complicată de lipsa de antibiotice. Asistat cu devotament de mamă, după trei luni de spitalizare, se reface și  revine să muncească la un atelier auto, condus de domnul Florea, un om de o mare bunătate și înțelegere.
       Cartea continuă   ...  " În seara de 30 decembrie 1947, am auzit la radio vocea Regelui. Nu era discursul obișnuit de sărbători, vocea lui părea schimbată. L-am auzit spunând: „Abdic… las poporului meu libertatea de a-și alege forma de Stat ”. Eram cu toții împietriți. Mama, tata și bunicul Zeida aveau ochii în lacrimi. Când Cecilia a vrut să comenteze ceva, tata a oprit-o aspru: - Regina mamă Elena s-a zbătut ca noi să fim astăzi aici. Dacă nu era ea, mulți am fi pierit în lagărele naziste. La mine-n casă nu vreau să aud nici un cuvânt rău despre Rege sau despre familia regală."
"M-am gândit adeseori în anii dictaturii comuniste la vorbele tatei. Câtă dreptate a avut!  În societatea comunistă care se instaura aveau să fie încălcate cu grosolănie drepturile și libertățile fundamentale ale omului. A fost nevoie de o jumătate de secol și de o revoluție pentru ca regimul comunist dictatorial să poată fi înlăturat. Istoria acestor ultimi ani dovedește, că este nevoie de încă o jumătate de secol pentru ca distrugerile acestui regim, la nivelul instituțiilor statului și al mentalului colectiv, să poată fi anihilate."

       În 1948, Securitatea a fost oficial înființată. A început să se audă de oameni care erau anchetați și arestați. Se vorbea despre agenții de securitate care zdrobeau în bătaie oamenii la anchetele din închisori. Se știa despre cruzimea feroce a unuia,  Fănel Gheorghiță. Îi maltrata pe cei luați la interogatorii, aflăm de  la Surica, secretara unui avocat din oraș.

 Diavolul Mahalu 

      Domnul Victorov insistă să pomenim despre acest malefic personaj. Mahalu era un măcelar evreu din Bacău. Înalt de doi metri, cu spinarea lată cât ușa, cu picioarele lui imense. Trecea ca un Golem  pe stradă, îmbrăcat în uniformă de ofițer de securitate.  Despre Mahalu se spunea că era o brută. Ajungând maior de securitate, a torturat și schingiuit oameni cunoscuți și importanți ai Bacăului, anchetați pe motivul apartenenței la un partid sau altul. Iata un citat relevant: "Mi s-a confirmat acest lucru, când după 1990, am citit cartea avocatului băcăuan Aurel Popa, Sub semnul gulagului. Deținut politic în închisorile comuniste, anchetat de călăii securității, Aurel Popa a aflat în închisoare că avocatul Eduard Racoviță, membru marcant al Partidului Liberal, parlamentar, a fost torturat în timpul anchetei de către Mahalu. „Anunțați oamenii de afară că m-a omorât Mahalu”, ar fi spus acesta, aruncat, mai mult mort decât viu, în celulă." Dat afară din securitate, în anii șaizeci, în timpul epurării evreilor din structurile superioare ale miliției, securității și armatei, Mahalu a ajuns directorul gospodăriei comunale din Bacău și, mai târziu, a emigrat cu familia în Israel. 
        Ce se-ntâmpla în beciurile închisorilor comuniste a aflat când Surica a fost chemată să lucreze dactilografă la securitate. Deși, initial, a refuzat postul, i s-a pus în vedere că trebuie să meargă acolo unde este nevoie de ea și unde o cer interesele partidului. După o vreme situația surorii lui Herman devine  tragică. A fost trimisă la securitatea din Suceava. Era perioada arestărilor și a anchetelor odioase din temnițele comuniste. 
De la Suceava Surica s-a întors cu o gravă  depresie. 


 
     Autorul, Herman Victorov,  scrie în finalul acestui capitol: 
     Mă gândesc adeseori la această perioadă neagră din istoria comunismului în România. Este pentru mine o rană vie conștiința că oameni ai aceluiași neam și-au făcut rău unii altora.
 După prigoana din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unii evrei au crezut că au dreptul să se răzbune. Au ales să fie de partea răului și au participat la torturarea unor oameni, de foarte multe ori nevinovați. În acea perioadă, au fost zdrobiți în închisori oameni politici care aparținuseră partidelor tradiționale, tineri care aderaseră la diverse organizații de tineret, sioniști, preoți și episcopi ai Bisericii Greco-Catolice.   Toți erau considerați „fasciști”, „criminali”, „dușmani ai poporului.” Dacă însă despre liderii partidelor tradiționale sau despre legionarii închiși în temnițele comuniste s-a scris și s-a vorbit foarte mult după revoluția din 1989, despre arestările sioniștilor abia se pomenește.
     Doar membri ai comunităților evreiești mai vorbesc despre prigoana sioniștilor și a conducătorilor organizațiilor evreiești. Martiriul lui A. L. Zissu stă alături de cel al liderilor partidelor tradiționale, Iuliu Maniu, Ion Brătianu, Ion Mihalache, ai capilor Bisericii Greco-Catolice: Ioan Suciu, Traian Frențiu, Tit Liviu Chinezu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Alexandru Todea și a tuturor martirilor care au murit în închisorile comuniste.

                                                            ***

       Cartea se  încheie cu un emoționant epilog din care reproducem un  fragment:

       Sunt departe de țara în care m-am născut, dar pe care o port cu venerație în suflet. Am ajuns la vârsta de 85 de ani. Suntem la capătul povestirii în care dezvălui întâmplările și evenimentele care mi-au marcat copilăria și prima tinerețe. Au stat  în străfundurile sufletului și minții mele dar iată a venit timpul să le scot la iveală. Reflecțiile mele iau forma amintirilor despre evenimentele petrecute în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și mai ales despre consecințele războiului asupra familiei, populației din zona Moldovei, unde am locuit, dar și din întreaga țară. Războiul a adus schimbări majore în viața românilor și evreilor care trăiseră până atunci în armonie în acele ținuturi: pierderea celor dragi, foamete, sărăcie, pentru români; discriminare și ură rasială, evacuări din case, deportări în lagăre, pierderea identității, pentru evrei. După război a apărut „molima roșie,” comunismul, care avea să stăpânească țara  o jumătate de secol.
       Reînvierea trecutului a răscolit întâmplări și trăiri care au marcat sufletul meu de copil: ură, răutate, jigniri, vorbe grele, aruncate de unii oameni cu scopul de a răni, dar a și scos, cu forță, la lumină, momentele frumoase, sprijinul și înțelegerea altor oameni care și-au înțeles menirea pentru care Dumnezeu i-a lăsat pe pământ. Oameni cărora le port recunoștință și cărora le închin gândurile mele pioase. Bunătatea și omenia lor au avut un rol purificator. Mă simt izbăvit de răzvrătirea care adeseori de-a lungul vieții m-a urmărit. În memoria și cinstea celor buni, închei un armistițiu cu trecutul încărcat de ură și nedreptate și declar cu tărie că umanitatea a existat și continuă să existe pentru că forțele binelui sunt mai puternice decât răul.
     Revăzându-i cu ochii minții pe cei dragi, familia mea – am admirat demnitatea lor atunci când am fost alungați din casă, obligați să purtăm Steaua Galbenă, tratați ca cetățeni de clasă inferioară.  Chiar și în acele vremuri de prigoană, părinții mei s-au considerat evrei-români. Nu au renunțat la identitatea lor, și-au păstrat credința strămoșească și au rămas până la sfârșitul vieții în țara în care s-au născut.  Astăzi osemintele lor se odihnesc în cimitirele evreiești din țară.                                                                    
     Am scris această carte împreună cu Mihaela Victoria Ignat care a îmbrăcat într-o formă literară povestirile mele și mi-a fost partener în munca de cercetare, de creare și de elaborare a ideilor. Deși am  scris această carte împreună, Mihaela mi-a dăruit mie privilegiul să-mi trec numele ca autor pe coperta cărții, ea apărând doar colaborator. Am însă datoria morală, să restabilesc dreptul ei legitim de co-autor și o fac prin această mărturisire cititorilor. Îi mulțumesc Mihaelei pentru sprijinul pe care mi l-a acordat în acțiunea mea de redescoperire a trecutului și de scriere a povestirilor mele. Cartea mea este un mesaj de înțelegere între oameni, de celebrare a Omului dincolo de ceea ce diferențiază, de îndemn la respect, prietenie și omenie. O dăruiesc familiei – soției, fiicei și nepoatei mele –  prietenilor și ție, cititorule, care te-ai aplecat cu sufletul deschis asupra rândurilor mele.                                                                 Herman Victorov
                                                                                         

   În cinstea acestui remarcabil om și scriitor, Editura SAGA va organiza în Israel  o seară de lecturi și filme. 
Adrian Grauenfels

 

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Negru pe alb !

Alătură-te reţelei Negru pe alb

Comentariu publicat de mihai katin pe Martie 6, 2019 la 8:29pm

toata admiratia mea  pentru domnul Herman Victorov ,in primul rand pentru onestitate si  7prezentarea adevarului istoric   in toata consistenta lui  de  imagini negative  ori pozitive ,este adevarat  ca timpul  trecut  permite  dezvaluiri  totale dari acum putini sunt aceia care le fac,de aici cu atat mai meritorie aceasta truda pentru  ca este ceva   care nu trebuie trecut sub praful  de aur al  fericirii perene,durerea si drama celor de atunci  ,lor le este destinata o memorie  ce nu va adormi niciodata si va judeca  generatia ce-i  va intoarce spatele!

Comentariu publicat de Eugen Serea pe Martie 6, 2019 la 6:32pm

Am şi eu o curiozitate: marii criminali nazişti au fost vânați sistematic şi perseverent până în Brazilia şi Argentina, uneori fiind găsiți după câteva zeci de ani, când erau doar nişte epave ce nu mai puteau face rău nimănui; dar pe aşanumitul diavol Mahalu, odată ajuns în Israel, l-a întrebat cineva de sănătate de-a lungul vieții?

Activitatea Recentă

Postări de log efectuate de FLOARE ARBORE
cu 1 oră în urmă
aDa nemescu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Rugaminte a utilizatorului Elena
cu 1 oră în urmă
Zarra a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Clopote a utilizatorului Aurel Conțu
cu 1 oră în urmă
FLOARE ARBORE a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog sunt un intrus a utilizatorului ovidiu dinica
cu 1 oră în urmă
FLOARE ARBORE a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Tehnica decupaj a utilizatorului Ionita Corina Claudia
cu 1 oră în urmă
FLOARE ARBORE a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Rumori a utilizatorului Aurel Conțu
cu 1 oră în urmă
Lui Georgeta Șalgău i-a plăcut discuţia FARMECUL CARTOFILIEI – MEMORIA CĂRȚII POȘTALE – LOCALITATE ARINIȘ a lui Victor Bivolu
cu 1 oră în urmă
FLOARE ARBORE a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Noapte albă a utilizatorului Stefan Marius Irinel
cu 1 oră în urmă
Georgeta Șalgău i-a dăruit un cadou utilizatorului Liliana
cu 1 oră în urmă
Lui Georgeta Șalgău i-a plăcut discuţia Rugaminte a lui Elena
cu 1 oră în urmă
Georgeta Șalgău a contribuit cu răspunsuri la discuţia Tristan Tzara (16.04.1896 – 25.12.1963) - poet și eseist român evreu a utilizatorului Pop Dorina în grupul SALONUL CALENDARUL ZILEI
cu 1 oră în urmă
Lui Georgeta Șalgău i-a plăcut discuţia Tristan Tzara (16.04.1896 – 25.12.1963) - poet și eseist român evreu a lui Pop Dorina
cu 1 oră în urmă
FLOARE ARBORE a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog beție de cuvinte a utilizatorului FLOARE ARBORE
cu 2 ore în urmă
FLOARE ARBORE a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog beție de cuvinte a utilizatorului FLOARE ARBORE
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Pop Dorina îi place postarea pe blog Poveri a lui Aurel Conțu
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Pop Dorina îi place postarea pe blog Noapte albă a lui Stefan Marius Irinel
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Pop Dorina îi place postarea pe blog rost a lui Maria
cu 4 ore în urmă
Postări de log efectuate de Aurel Conțu
cu 4 ore în urmă
Aurel Conțu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Poveri a utilizatorului Aurel Conțu
cu 4 ore în urmă
Lui Eugen Serea i-a plăcut discuţia Rugaminte a lui Elena
cu 8 ore în urmă