o lacrimă ce cade pe gândul subţiat

este ca mersul pe-o sârmă razant pe luciul apei

ce ascunde realitatea înecului iminent

dar mergi cu şansa în buzunare

scoţi tăria din pietre ce atârnă de braţe cârpeşti zborul spre ţintă

cu ochii crăpaţi cu surâsul prins în copci pe obraz

testezi imposibilul cu floarea în dinţi

c-un plâns ce se vrea sărut şi îmbrăţişare

un gând subţiat de durerea surdă

este ca mersul în neştire inconştient…

condens saturat de jur împrejur

noaptea zvâcneşte a pârg

transpiră în palme

târziu şi tomnatic

atinge-mă sau nu

doar apropie-ţi mâna de buzele mele

cu gândul la aproape

gura se usucă

simţi?

pielea se zbate îmi zici

uite

furtuni la taifas cu pietre albastre căzute pe gânduri

de-a valma prin carne

sunt ramuri cuvinte sculptate în sânge cu poftă de crud

gestul obraznic muşcă nebun arsura din…

chiar ne putem ascunde prin fiecare

în joacă ne răvăşim necontenit deschidem cămăruţe neatinse

şi nici că ştiu care sunt eu care eşti tu

ating câteceva şi deja curg de aşteptări pârguite

ca livezile toamna

şi totuşi prin tine bate vânt primăvăratic

multe flori miresme în păr îmi lasă

un răsărit printre ciulini

cu bărăgan cu tot în bătaia soarelui arzător mereu

cu poveri mai mult disperări pe umeri aşezate

nopţi albe din…

liniştea ascultă cuminte

nimic în jur nu se mişcă

până şi cuvintele stau ascunse-n tăcerea groasă

cum ceaţa plină de toamnă

ţi-aş scrie dar cum?

gânduri ţesute sălbatic

de nepătruns

direcţii haotice în cale

sunt

am găsit însă o zi, tăcută şi ea

bucuroasă-i cred sau aşa trebuie să fie

e ziua când se vorbeşte fără cuvinte

este ziua când se simt florile, primăvara

toamnele galbene coapte cu miros de gutuie şi…