uitată-n păienjeniş de gânduri

greu de trecut de pătruns  

mai dens ca niciodată

rămân 

cu sete aşteptând prigorii

lângă tine cum este să fiu

nu ştiu

mai ales pe secetă

tu vară

eu toamnă

în căutările mele m-am întâlnit

cu liniştea mea

luna visătoare risipea-n perdele de mirare ne’mpliniri amestecate

cu alte viitoare prin noapte

torenţial ploua

generând aşa vânzoleală de încurca…

gros mai este zidul

proeminent din piatră

dur tăios

aruncă şi alungă

se rup haotic gânduri 

sensuri din ele  fâşii 

zbateri speranţe

pe sârmă ghimpată stinghere cuvinte rămân

tăceri în pământul reavăn

sub talpă

zvâcnesc poezii

e cald

acolo

şi cad

sfârîie de vii mesaje-n poeme

durerea în cascade topindu-le pe zid

adânc

învolburat

izvor şi râu de lacrimi curg amestecat

când mă…

dau vina pe-albastru că este mereu

undeva

neatins  

departe 

în ploaie mă ascund

curg întrebări

de este vreun răspuns nu ştiu

şi nici unde am ajuns 

dau vina pe toamnă-n căderea unei frunze

pe unde a rămas un plâns un dans

stingher şi infinit

să uit am aşteptat 

dar 

mai tare plouă

dau vina …

pe cine să mai dau când mi-e dor de…

colind lumea uşilor închise

lacăte roşii  inimi încuiate de îndrăgostiţi

pentru trecători cu tenişi pictaţi de flori sub talpă

cu viaţa în  haine de lux

tu ridici garduri pentru că  se cere

eu vreau să-ţi fiu cuvânt de iscat furtuni

nu ştii cât infinit este în căderea unei frunze

noaptea privită sub luna oglindită-n ochii de lup şi-n parfum de gutuie

gânduri respiră 

vârtej de aşteptări căderi…