Într-o zi, pe la amiază,

Pe când toată lumea-i trează,

O girafă gospodină

Culegea ceva-n grădină.

De vreo oră, lângă poartă,

Stătea vulpea cea șireată.

Tot striga și șuiera,

Dar girafa n-auzea.

Poate trece chiar și anul,

Până-i va vibra timpanul,

Căci l-așa un gât de lung

Sunetele greu ajung.

Vulpea se cam enerva,

Dar să cedeze nu voia,

Așa că s-a tupilat

Și în curte a intrat.

-Ei, vecină, te salut!

Știi că tot… Continuare

O explozie din sufletul meu

S-a stins într-o gaură neagră,

O fiară de neînvins.

Puterea ei uriașă înghite bucăți mari

Ce se rup din mine.

Privesc neputincioasă acest măcel sinistru.

Nu pot striga, vocea interioară mi-e mută,

Doar niște vibrații sunt perpetuate în adânc,

Iar acolo totul dispare, totul devine nimic.

În nimic mă transform.

Sunt doar o carcasă,

O formă iluzorie ce încă mai face

Umbră pământului.

Curând, îmi voi face…

Continuare

Din ochii de sticlă creștea luna –

Pâinea cosmică a lumilor paralele.

Am început să rup din ea cu mâinile,

Apoi mi-am înfipt adânc și dinții.

Savuram cu nesaț din crusta coaptă

Ce mi se topea în gură și-mi curgea

Până-n toate colțurile sufletului.

Gustul ei desăvârșit îmi incendia

Dorințele și-mi trezea o poftă nebună

De viață.

Era pentru prima oară când voiam

Să trăiesc.

Ochii de sticlă mă priveau turbați,

Ceva în ei mi-amintea… Continuare

Într-o seară fără lună,

Cu vijelie și furtună,

În sat s-a furișat

Un animăluț roșcat.



Pe așa o vreme rea,

Nimeni nu îndrăznea

Să iasă până afară,

Chiar de-o fi vaca să piară.



Ah, ce vreme minunată

Pentru vulpea cea șireată!

Până zorii s-au ivit,

A cărat tot ce-a găsit.



Dimineața, iat-o lată –

Nicio găină în poiată.

Ce mai jale, ce oftat

A cuprins întregul sat.



Femeile scurgeau basmaua… Continuare