Ladies and Gentlemen, să încep politicos ca la o reprezentație artistică, eu sunt Hector și muncesc la Cirque du Soleil. Nu-i la îndemâna oricui să activeze aici, însă și efortul e pe măsură. Eu unul m-am cam săturat, dar pe cine interesează acest lucru? Am nevoie de un concediu. Cui să-i spun? Sunt convins că partenera mea simte același lucru, însă, de, ea e remunerată și pentru mine. Nu că mi-ar fi ciudă de acest aspect, dar... vreau o vacanță! Mă aude cineva?

Plaja…

Pavelele din fața căsuței bunicului sunt mâzgălite de Irina cu cretă, în speranța că eu, ditamai flăcăul mă voi juca șotron cu ea, piticania cu codițele în vânt. Pare mai interesantă conversația tatălui meu cu bunelul John, întinsă la o cafea fără zahăr, dar pigmentată cu fumul țigării tatei. Rătăcirile lor prin decenii îmi aduc aminte de mama și plimbările care le făceam cu ea și Irinuca, din perioada când era bebeluș. Of, mama... o boală nemiloasă a smuls-o de pe cărarea existenței…

Biciuim firele de iarbă cu talpa bocancului ruptă în amintirea copilăriei. Doar buruienile exaltă, florile își mușcă sângele cu dinții cariați pătând din neglijență clorofila ce se usucă la soare.

Fiecare gară are trenul ei! Fiecare piatră e în casa ei! Doar arbuștii privesc ca niște spectatori indiferenți cum stâlpii de telegraf ciocnesc inutil la poarta cerului. Calea ferată plânge în așteptarea... ploii?! Pământul zace plictisit de liniștea…

Mai matură decât ploaia, frunza-i șterge lacrimile cu batista primită de la doamna toamnă. Cine a mai întâlnit o frunză îndrăgostită de ploaie? Fereastra, mișcată de idilă, le-acceptă sentimentele intrând în jocul lor cu-o îmbrățișare tăcută, statornică și prolifică.

Ploaia dansează printre ursuzii pomi pregătiți de hibernare, incitându-i. De ce…