Păstrăm idei în stive, sub teama de rebuturi,

Cutia craniană se scutură de praf,

Cu paloşe din slove, adesea fără scuturi,

Dăm timpului din urmă un mic autograf.

Simţirea ne zvâcneşte, aleargă ca o ciută,

Un suflet apostatic se vinde uneori;

Vizând eternitatea, menirea revolută,

Planăm ades alături de vulturi sau de ciori.

Clădim, din slăbiciune şi lacrimi, stăvilare,

În piepturi ni se zbate o inimă de…

Pe vălul minții-mi plouă rătăcit,

Cuvinte pe sub picuri se destramă,

În tigva nopții iar m-am bălăcit,

Îmi joacă muza într-o nouă dramă.

Îmi joacă muza într-o nouă dramă,

Cu grația-i pe muchie de vis,

Își fâlfâie rugina lângă vamă,

Pe drumul dintre iad și paradis.

Pe drumul dintre iad și paradis

Sunt stoarse diminețile de sevă,

Iar nopțile-mi sunt scrise în zapis,

Sub astrul angrenat în noua…

Elisabeta Bogăţan (n. 1949) este o (altă) incurabilă visătoare ce arde la flacăra poeziei. Membră a Uniunii Scriitorilor din anul 2009 (Filiala Alba-Hunedoara), a Societăţii Poeţilor Francezi (din 2018) şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (din 2006), se bucură de un palmares bogat, publicând până în prezent 12 volume personale de poezie şi 24 de volume traduse din sau în limba franceză. Este deţinătoare a numeroase premii, diplome sau titluri obţinute în România, Germania,…

Privirea-mi cade peste frunza ce plânge surd la geamul meu;

În suflet geme nevăzutul şi-un dor acerb de Prometeu.

Rescrie toamna palimpseste pe fiecare strop de vânt;

Apune până şi cerneala pe piscurile din cuvânt.

Golumbii cântă peste burguri un recviem în do minor;

Imită ploaia acalmia din ancora unui vapor.

Se frânge timpul în crevase în visul meu incandescent;

Romanul verilor albastre-şi schiţează ultimul…