Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Gheorghe Cornel Rosca pe Noiembrie 6, 2016 la 2:00pm

Gindul imi poarta "pasii" ... dar lipsa tehnologiei ma tintuieste locului desert. Aseara insa am profitat, pe fuga, comentind intr-un site (Crestin 3D); adineauri m-a "dezamagit" Reteaua Literara (trebuie, este musai sa fac rost de niste banuti; probabil ca ... la pastele cailor); aici, AICI ... VA MULTUMESC! Pentru rabdare. Voi "aduce" o bucata din comentariul postat pe site-ul Crestin 3D. Iata-l: (integral aici: http://crestin3d.com/profiles/blogs/mi-vin-n-minte-versurile-genial...)

Şi eu mi-s epigon (sic)

Lumea-i mică, ba e mare;
Sus, e cerul înstelat,
Toţi avem un loc sub Soare;
Noi trăim tot în Păcat!

De-am trăi în Frumuseţe,
În Iubire, nu Dispreţ;
Ascultarea-i cu Bineţe,
Am fi iarăşi fără Preţ.

Mă gîndesc să tac adesea,
Însă pietrele vorbesc!
A venit la noi chiar Mesia,
Iarăşi ... sufletele cresc.

Numai Dumnezeu Lumină!

Roşca Gheorghe Cornel
(un gînd umil la 05.11.2016)

Comentariu publicat de Benedic Monica pe Februarie 12, 2015 la 8:22pm

Multumesc, Violeta!

Comentariu publicat de Mihaes Violeta pe Februarie 12, 2015 la 5:36pm

Comentariu publicat de Mihaes Violeta pe Februarie 6, 2015 la 12:17pm

Lacul-Monica Benedic.

Comentariu publicat de Mihaes Violeta pe Februarie 6, 2015 la 12:16pm

Comentariu publicat de Horga Mihai pe Februarie 1, 2015 la 7:06am

Aga, am spus asta, feferindu-mă la poezia Doinei-Tatiana, care are un complet traseu eminescian...

Comentariu publicat de Horga Mihai pe Ianuarie 31, 2015 la 9:35pm

Greu să mai adaugi ceva ...s-a spus aproape totul ...felicitări!

Comentariu publicat de Dragota Doina-Tatiana pe Ianuarie 31, 2015 la 8:44pm

Dor de Eminescu

(Dragotă Doina Tatiana)

Spre Eminescu-i cale-atât de lungă
şi-acolo sus e-atât de viu şi teafăr,
încât nu cred cuvântul să-mi ajungă
spre a-l cinsti pe veşnicul Luceafăr,

Pe El, ce-a plâns întâi şi-ntâi în versuri
pe-Aron, învăţătorul său iubit,
(aşa cum noi nu ştim a face astăzi
cu cei ce pentru drum ne-au pregătit)

pe El, care-a cântat în poezie
sfioase, somnoroase păsărele
sau seara coborând pe deal târzie
cu turme privegheate lin de stele…

El cu atâta dragoste de glie,
fiind băiet păduri cutreiera
şi beat şi plin de dulcea Românie
în versuri-nestemate o cânta,

şi-a îndrăgit şi mama, dar şi neamul,
a dat răspuns atâtor întrebări
a împletit în versu-i râul, ramul
şi a cuprins Istoria-n Scrisori…

El a iubit mai mult ca orişicare
şi-a fost bătut de soartă şi noroc,
găsit-a fiecărui loc sub Soare
şi-n lume-a fost cel veşnic făr-de loc.

A stat şi El, pierdut ca ai săi sameni
pe gânduri dus la masa cea de brad,
când plopii făr’de soţ băteau în geamuri,
şi-apoi a bântuit ca un nomad

în noapte pe o uliţă sihastră
pe unde Veronica-şi căuta
în mână doar cu-o mică floare-albastră
şi-n suflet cu povara tot mai grea,

El, cu o minte ce-a sclipit în toate,
El, Eminescu, marele artist
şi care s-a topit la fel ca ceara,
în picuri, la picioarele lui Crist…

La gândul Lui, cuvântul meu se curmă
şi nu ştiu suferinţa să-i măsor
Poetului ce-n clipa de pe urmă
a mai avut atât : UN SINGUR DOR!

Comentariu publicat de MOLDOVAN V. DORIN pe Ianuarie 30, 2015 la 11:18am

Cum era, cu adevarat, Mihai Eminescu

 

Un patriot adevarat: ,,Traiasca natia!"

Printre lucrurile mai putin cunoscute despre Eminescu se numara si formula sa originala de salut, dar si modul

cum stia sa le raspunda prietenilor. Cu oricine se intalnea, Eminescu il saluta cu ,,Traiasca natia!". ,,Poetul era

cunoscut ca fiind un patriot adevarat. Acest salut al sau strarnea, de obicei, simpatia. Prietenii, cand il zareau,

obisnuiau sa i-o ia inainte si ii spuneau ei Traiasca natia!>>. El raspundea atunci raspicat: Sus cu

dansa!>>. De altfel era un personaj si cu un umor fin", spune istoricul Gheorghe Median. Totodata, apropiatii

poetului povesteau ca Eminescu avea si un tic verbal. Stefanelli spune ca, de cand l-a cunoscut, de elev,

obisnuia sa foloseasca mereu expresia ,,pur si simplu", aproape in orice context. Totodata se spune ca Eminescu

nu obisnuia sa injure. Nici macar cand se ametea de la bautura. Singura lui injuratura ar fi fost ,,Tu-i neamul

nevoii!".

Poetul era cunoscut ca fiind un patriot adevarat. Acest salut al sau strarnea, de obicei, simpatia. Prietenii, cand il

zareau, obisnuiau sa i-o ia inainte si ii spuneau ei Traiasca natia!>>. El raspundea atunci raspicat: Sus cu

dansa!>>. De altfel era un personaj si cu un umor fin.

istoricul Gheorghe Median.

Comentariu publicat de MOLDOVAN V. DORIN pe Ianuarie 30, 2015 la 11:17am

Cum era, cu adevarat, Mihai Eminescu

 

,,Ii placea sa piarda noptile si sa fumeze"

,,Eminescu nu era razvratit, asa cum le place multora sa creada.

Era un individ placut in societate. Avea dusmani si starnea

antipatii pentru ceea ce scria, nu pentru modul cum se comporta

in societate. Nu era un revolutionar, in fapt. El se razvratea in

poezie si publicistica. Rareori ridica tonul, prefera sa asculte

pentru a intelege cat mai bine discutia decat sa isi dea cu parerea. Intr-un fel, era retras, dar cand era cazul era un

interlocutor foarte placut. Multor contemporani le-a lasat impresia ca este tacut si ganditor. Nu se putea, insa,

abtine cand era vorba de politicieni. Ii ura, mai ales pe parveniti", a spus, pentru ,,Adevarul", Lucia Olaru

Nenati.

Totodata, Eminescu, din ceea ce spun contemporanii sai, avea doar un singur viciu major, fumatul. ,,S-a dus

vestea ca era bautor. Paradoxal pentru cei care si-au format imaginea asta cu petrecerile lui Eminescu, poetul nu

era un bautor inrait. Bea putin. Dar ii placea, in schimb, sa piarda noptile si sa fumeze. Fuma enorm. De fapt,

atunci cand vorbea, fuma tigara dupa tigara si bea cafele", precizeaza Median.

Eminescu nu era razvratit, asa cum le place multora sa creada. Era un individ placut in societatea. El se

razvratea in poezie si publicistica. Rareori ridica tonul, prefera sa asculte pentru a intelege cat mai bine discutia

decat sa isi dea cu parerea. Nu se putea, insa, abtine cand era vorba de politicieni. Ii ura, mai ales pe parveniti.

Lucia Olaru Nenati

scriitoare

Spusele istoricului botosanean sunt confirmate si de fostul coleg de la Viena al poetului, Stefanelli, care

povestea in scrierile sale ca lui Eminescu, ii placea sa ,,vorbeasca" bautura. ,,Eminescu nu bea mult. La un sfert

de litru de vin sau la o halba de bere era in stare sa petreaca o noapte intreaga, dar, in schimb, lua mai multe

cafele negre si fuma mult", precizeaza Stefanelli. Totodata contemporanii isi aduc aminte de Eminescu ca de un

personaj glumet cu cei apropiati. ,,Mi-a vandut pantalonii si m-a lasat doar in lenjerie cand m-am trezit

dimineata", spune Stefanelli. Tot fostul coleg al poetului marturiseste ca Eminescu era glumet si cu femeile, pe

care le atragea ca un magnet. ,,Le vorbea dulce, le facea complimente si, lucrul principal, conversa cu ele

totdeauna potrivit cu individualitatea lor. Castiga usor simpatia damelor", spunea acelasi Stefanelli.

 

 

• ‹ Înapoi
• 1
• 2
• 3
• …
• 6
• Înainte ›
• Pagină