Administrator-Elena Alec
Membri : 114
Activitatea Recentă : Oct 21, 2018
Dor de Eminescu,
de Adrian Paunescu
Într-o lume relativă
Ce-a făcut și-a desfăcut,
Eminescu-i remuşcarea
Dorului de absolut.
Dacă unu și cu unu
Nu mai vor să facă doi,
Eminescu este chipul
Infinitului din noi.
Fără el, oricare lucru
Şi-ar urma cărarea sa,
Fără el, chiar steaua noastră
Dintre stele ar cădea.
Pe pământul vechii Dacii,
Când mai mare, când mai mic,
Dacă n-ar fi Eminescu,
Viața nu ne-ar fi nimic.
El, Moldovei îi e fiul
Și Munteniei, nepot,
L-a-nfiat întreg Ardealul,
Eminescu-i peste tot.
Într-o lume relativă
Mai avem un nume sfant:
Eminescu-i România
Tăinuită în cuvânt.
Începută de Anisoara Iordache. Cel mai recent răspuns de Anisoara Iordache Oct 21, 2018. 3 Răspunsuri 1 Îmi place
Începută de Elena. Cel mai recent răspuns de Alexandru Boris Cosciug Ian 16, 2018. 4 Răspunsuri 6 Îi place
Eminescu n-a murit!Lui Eminescu nimeni n-ar putea să-i întineze măreţiaNimeni şi nimic nu-i va putea face vreodată uitată poezia.Versul său falnic, va dăinui la nesfârşit,Eminescu e cu noi, Eminescu n-a murit!Acest umil poem nu poate să…Continuare
Începută de ION IONESCU-BUCOVU. Cel mai recent răspuns de Pop Dorina Ian 15, 2018. 2 Răspunsuri 3 Îi place
ROMANUL EPISTOLAR EMINESCU-VERONICA MICLE (istoria unei corespondențe)După moartea lui Eminescu la care participase discret, Veronica Micle s-a întors acasă în București, şi-a făcut ordine în hârtii, a citit şi a răscitit…Continuare
Începută de Lilioara Macovei. Cel mai recent răspuns de Pop Dorina Ian 15, 2018. 6 Răspunsuri 7 Îi place
15 iunie, 2017128 de ani de la moartea Domnului EminescuCe-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi…Continuare
Începută de Mircea Florin Caracas Ian 11, 2018. 0 Răspunsuri 3 Îi place
Sculptorul Constantin Baraschi, are o lucrare pe care am admirat-o de mic.E vorba de statuia lui Mihai Eminescu- Luceafărul literaturii române . Ea îl arată pe marele poet, așezat, în meditație, cu mâna stângă ușor îndoită, sprijinită de gamba…Continuare
Cuvinte cheie : sculptorul, Constantin, Baraschi, ., române-Autor
Începută de ION IONESCU-BUCOVU Dec 20, 2017. 0 Răspunsuri 1 Îmi place
Rămâne un mister al adolescenței lui Eminescu legătura poetului cu profesorul lui de limba română, Aron Pumnul, de la Cernăuți. La un moment dat în „conscripția” bisericii din Cernăuți, Mihai apare ca un „copil de suflet” al lui Pumnul. „Când…Continuare
Începută de Lilioara Macovei. Cel mai recent răspuns de Lilioara Macovei Ian 13, 2017. 9 Răspunsuri 4 Îi place
Programul Zilelor Eminescu 2017În perioada…Continuare
Începută de Veronica Serban. Cel mai recent răspuns de Veronica Serban Sep 22, 2015. 2 Răspunsuri 2 Îi place
(Foto Sursa Internet)Mă duc pașii spre VăratecLa castelul singuratecVitregit de uși, ferestreȘi de tot ce-a fost poveste. Colțul cel odat’ de…Continuare
Începută de BIDULESCU CONSTANTIN. Cel mai recent răspuns de Maria Niculescu Apr 29, 2015. 5 Răspunsuri 3 Îi place
Foarte puţin cunoscută este informaţia conform căreia Eminescu ar fi avut un fiu natural, născut la Ipoteşti. Majoritatea prietenilor apropiaţi ştiau doar de copilul pe care Veronica Micle i-l născuse mort - şi doar puţini din amicii poetului…Continuare
Începută de Mircea Coroș. Cel mai recent răspuns de Camelia Stan Apr 26, 2015. 4 Răspunsuri 5 Îi place
1. Sunt pregătiți *strânsura liberală*Să te lovească iar, să te ucidă ! Deci caută grăbiți o cărămidăCă *spusa* ta e tare actuală.Ei, soarta țării vor să o decidăDe-ajung pe treapta ministerială,Sunt pregătiți *strânsura liberală*Să te lovească iar,…Continuare
Adaugă un comentariu
Gindul imi poarta "pasii" ... dar lipsa tehnologiei ma tintuieste locului desert. Aseara insa am profitat, pe fuga, comentind intr-un site (Crestin 3D); adineauri m-a "dezamagit" Reteaua Literara (trebuie, este musai sa fac rost de niste banuti; probabil ca ... la pastele cailor); aici, AICI ... VA MULTUMESC! Pentru rabdare. Voi "aduce" o bucata din comentariul postat pe site-ul Crestin 3D. Iata-l: (integral aici: http://crestin3d.com/profiles/blogs/mi-vin-n-minte-versurile-genial...)
Şi eu mi-s epigon (sic)
Lumea-i mică, ba e mare;
Sus, e cerul înstelat,
Toţi avem un loc sub Soare;
Noi trăim tot în Păcat!
De-am trăi în Frumuseţe,
În Iubire, nu Dispreţ;
Ascultarea-i cu Bineţe,
Am fi iarăşi fără Preţ.
Mă gîndesc să tac adesea,
Însă pietrele vorbesc!
A venit la noi chiar Mesia,
Iarăşi ... sufletele cresc.
Numai Dumnezeu Lumină!
Roşca Gheorghe Cornel
(un gînd umil la 05.11.2016)
Multumesc, Violeta!
Lacul-Monica Benedic.
Dor de Eminescu
(Dragotă Doina Tatiana)
Spre Eminescu-i cale-atât de lungă
şi-acolo sus e-atât de viu şi teafăr,
încât nu cred cuvântul să-mi ajungă
spre a-l cinsti pe veşnicul Luceafăr,
Pe El, ce-a plâns întâi şi-ntâi în versuri
pe-Aron, învăţătorul său iubit,
(aşa cum noi nu ştim a face astăzi
cu cei ce pentru drum ne-au pregătit)
pe El, care-a cântat în poezie
sfioase, somnoroase păsărele
sau seara coborând pe deal târzie
cu turme privegheate lin de stele…
El cu atâta dragoste de glie,
fiind băiet păduri cutreiera
şi beat şi plin de dulcea Românie
în versuri-nestemate o cânta,
şi-a îndrăgit şi mama, dar şi neamul,
a dat răspuns atâtor întrebări
a împletit în versu-i râul, ramul
şi a cuprins Istoria-n Scrisori…
El a iubit mai mult ca orişicare
şi-a fost bătut de soartă şi noroc,
găsit-a fiecărui loc sub Soare
şi-n lume-a fost cel veşnic făr-de loc.
A stat şi El, pierdut ca ai săi sameni
pe gânduri dus la masa cea de brad,
când plopii făr’de soţ băteau în geamuri,
şi-apoi a bântuit ca un nomad
în noapte pe o uliţă sihastră
pe unde Veronica-şi căuta
în mână doar cu-o mică floare-albastră
şi-n suflet cu povara tot mai grea,
El, cu o minte ce-a sclipit în toate,
El, Eminescu, marele artist
şi care s-a topit la fel ca ceara,
în picuri, la picioarele lui Crist…
La gândul Lui, cuvântul meu se curmă
şi nu ştiu suferinţa să-i măsor
Poetului ce-n clipa de pe urmă
a mai avut atât : UN SINGUR DOR!
Cum era, cu adevarat, Mihai Eminescu
Un patriot adevarat: ,,Traiasca natia!"
Printre lucrurile mai putin cunoscute despre Eminescu se numara si formula sa originala de salut, dar si modul
cum stia sa le raspunda prietenilor. Cu oricine se intalnea, Eminescu il saluta cu ,,Traiasca natia!". ,,Poetul era
cunoscut ca fiind un patriot adevarat. Acest salut al sau strarnea, de obicei, simpatia. Prietenii, cand il zareau,
obisnuiau sa i-o ia inainte si ii spuneau ei Traiasca natia!>>. El raspundea atunci raspicat: Sus cu
dansa!>>. De altfel era un personaj si cu un umor fin", spune istoricul Gheorghe Median. Totodata, apropiatii
poetului povesteau ca Eminescu avea si un tic verbal. Stefanelli spune ca, de cand l-a cunoscut, de elev,
obisnuia sa foloseasca mereu expresia ,,pur si simplu", aproape in orice context. Totodata se spune ca Eminescu
nu obisnuia sa injure. Nici macar cand se ametea de la bautura. Singura lui injuratura ar fi fost ,,Tu-i neamul
nevoii!".
Poetul era cunoscut ca fiind un patriot adevarat. Acest salut al sau strarnea, de obicei, simpatia. Prietenii, cand il
zareau, obisnuiau sa i-o ia inainte si ii spuneau ei Traiasca natia!>>. El raspundea atunci raspicat: Sus cu
dansa!>>. De altfel era un personaj si cu un umor fin.
istoricul Gheorghe Median.
Cum era, cu adevarat, Mihai Eminescu
,,Ii placea sa piarda noptile si sa fumeze"
,,Eminescu nu era razvratit, asa cum le place multora sa creada.
Era un individ placut in societate. Avea dusmani si starnea
antipatii pentru ceea ce scria, nu pentru modul cum se comporta
in societate. Nu era un revolutionar, in fapt. El se razvratea in
poezie si publicistica. Rareori ridica tonul, prefera sa asculte
pentru a intelege cat mai bine discutia decat sa isi dea cu parerea. Intr-un fel, era retras, dar cand era cazul era un
interlocutor foarte placut. Multor contemporani le-a lasat impresia ca este tacut si ganditor. Nu se putea, insa,
abtine cand era vorba de politicieni. Ii ura, mai ales pe parveniti", a spus, pentru ,,Adevarul", Lucia Olaru
Nenati.
Totodata, Eminescu, din ceea ce spun contemporanii sai, avea doar un singur viciu major, fumatul. ,,S-a dus
vestea ca era bautor. Paradoxal pentru cei care si-au format imaginea asta cu petrecerile lui Eminescu, poetul nu
era un bautor inrait. Bea putin. Dar ii placea, in schimb, sa piarda noptile si sa fumeze. Fuma enorm. De fapt,
atunci cand vorbea, fuma tigara dupa tigara si bea cafele", precizeaza Median.
Eminescu nu era razvratit, asa cum le place multora sa creada. Era un individ placut in societatea. El se
razvratea in poezie si publicistica. Rareori ridica tonul, prefera sa asculte pentru a intelege cat mai bine discutia
decat sa isi dea cu parerea. Nu se putea, insa, abtine cand era vorba de politicieni. Ii ura, mai ales pe parveniti.
Lucia Olaru Nenati
scriitoare
Spusele istoricului botosanean sunt confirmate si de fostul coleg de la Viena al poetului, Stefanelli, care
povestea in scrierile sale ca lui Eminescu, ii placea sa ,,vorbeasca" bautura. ,,Eminescu nu bea mult. La un sfert
de litru de vin sau la o halba de bere era in stare sa petreaca o noapte intreaga, dar, in schimb, lua mai multe
cafele negre si fuma mult", precizeaza Stefanelli. Totodata contemporanii isi aduc aminte de Eminescu ca de un
personaj glumet cu cei apropiati. ,,Mi-a vandut pantalonii si m-a lasat doar in lenjerie cand m-am trezit
dimineata", spune Stefanelli. Tot fostul coleg al poetului marturiseste ca Eminescu era glumet si cu femeile, pe
care le atragea ca un magnet. ,,Le vorbea dulce, le facea complimente si, lucrul principal, conversa cu ele
totdeauna potrivit cu individualitatea lor. Castiga usor simpatia damelor", spunea acelasi Stefanelli.
Cum era, cu adevarat, Mihai Eminescu
,,Avea o voce de aur, ii acompania pe lautari"
Istoricul botosanean, Gheorghe Median mai spune ca ceea ce impresiona, insa, cu adevarat la poet era vocea sa.
,,Eminescu avea o voce blanda, calina si un zambet linistitor, molipsitor. Asta o spun toti cei care l-au cunoscut.
In ciuda tonului de revolta din poezia sa, era un om foarte bland, care degaja multa caldura in jurul lui. Avea o
voce de aur. Canta foarte frumos. Se stie putin despre acest talent al lui Eminescu. Ar fi putut fi oricand un bun
solist vocal. De multe ori ii acompania pe lautari la cate un chef, dar si rudele il rugau sa le cante", spune
Median.
Despre vocea lui Eminescu a ramas de pomina o intamplare povestita chiar de lautari. Este vorba despre
celebrul bard botosanean din secolul al XIX-lea, Toma Micheru (n.r. - Toma Micheri, asa cum se prezenta
public lautarul). Acesta spune ca a fost dat gata de vocea poetului, la o petrecere. Lautarul, impreuna cu
Eminescu, care avea atunci 25 de ani si venise la Botosani pentru o vara, au petrecut o noapte intr-o camera a
fostului hotel Moldavia din oras. Alaturi de ei au mai fost si sora lui Micheri, frumoasa Natalita, dar si bogatul
armean Adronic Taranu.
Eminescu ar fi cantat intreaga noapte cu lautarii, fara sa raguseasca, Toma Micheri exprimandu-si regretul ca
este poet si nu cantaret. Mavrodin, varul sau, isi aducea aminte ca Eminescu canta usor si pe strada. ,,Era extrem
de vesel si ii placea la nebunie muzica. Fredona cand venea din plimbarile sale in parc. Avea o voce cristalina,
spune Mavrodin (n.r. - marturie preluata din acelasi articol publicat in ziarul ,,Stirea", in 1929), de intorcea toata
lumea capul", sustine scriitoarea Lucia Olaru Nenati, din Botosani, experta in opera si viata lui Eminescu.
Scriitoarea Lucia Olaru Nenati a explicat, pentru
,,Adevarul": ,,Sunt cercetari pe care le-am facut personal si care
reprezinta obiectul unor lucrari cu adevarat stiintifice privind
muzicalitate poeziei lui Eminescu si mai ales modul special in
care poetul intelegea muzica. Era un meloman, iubea muzica si
stia sa o asculte. Avea si o voce de aur. Contemporanii lui spun
ca iti dadeai camasa de pe tine numai sa il auzi cantand. In
lucrarea mea privind aceasta calitate a lui Eminescu am atasat si
11 bucati muzicale cantate de Eminescu. A fost un efort
extraordinar de documentare, dar am reusit. Printre bucatile lui
muzicale preferate erau melodii din folclorul traditional, foarte
vechi. Piesa lui favorita era Barbu Lautarul si o doina. Din
pacate nu stim care doina".
Cum era, cu adevarat, Mihai Eminescu
Cosmin Zamfirache,
Tulburator de frumos, cuceritor, cantaret cu o voce de aur, fumator inrait, mare amator de cafea si petrecaret
fara margine, dar si un patriot pentru care ,,Traiasca natia!" era singurul salut.Asa l-au redescoperit cercetatorii
pe Mihai Eminescu - omul. Putini sunt cei care stiu ca geniul creativ al Luceafarului era in stransa legatura cu o
tulburare afectiva cumplita: sindrom bipolar.
,,Luceafarul poeziei romanesti" sau ,,poetul nepereche". Asa a fost numit, de-a lungul vremii, Mihai Eminescu
(1850 - 1889), cel care a starnit o adevarata revolutie in literatura romana. Acum, la 125 de ani de la moartea sa,
exista centre de studii eminesciene, dar si profesia de eminescolog. Amorurile sale, ca si picanteriile vietii
boeme au fost, de asemenea, subiectul unor ample polemici in mediul public, inca din timpul vietii poetului.
Eminescu a fost aproape sanctificat. Dincolo de efervescenta creata de opera si de viata lui, in spatele geniului sa
ascuns omul, adevaratul Mihai Eminescu, cel care s-a lasat cunoscut cu adevarat doar de apropiati. Istoricii,
dar si pasionatii de literatura din Botosani au facut o incursiune in spatele imaginii Luceafarului, pe care istoria
literaturii, dar si presa de scandal au scos-o la vedere de-a lungul vremurilor. Si, totusi, cum era cu adevarat
Mihai Eminescu
,,Era izbitor de frumos. Chipul lui ne minuna"
,,Eminescu era un om obisnuit, ce-i drept, foarte placut si charismatic, dar om era. Si era si foarte discret. Nu era
nici sifiliticul>> sau nebunul>>, asa cum de multe ori a fost numit. Nu era nici omul pus pe harta in
versuri si innebunit din dragoste, asa cum il prezinta eronat unii, dar nici sfant cum il vor altii. Era un om cu
defectele, calitatile si patimile lui", isi incepe discursul, pentru ,,Adevarul", Gheorghe Median (foto jos), un
istoric botosanean care a cercetat, ani la rand, numeroase marturii ale contemporanilor marelui poet.
In opinia istoricului, Mihai Eminescu impresiona la prima
vedere, avea o charisma extraordinara si un fizic foarte placut.
Gheorghe Median a gasit, in cercetarile sale, marturia unui var
al lui Eminescu, Mihai Mavrodin, care, printr-un articol din
presa vremii, vine sa sustina aceasta parere. ,,Si astazi, chipul
lui minunat imi sta in minte. L-am vazut si eu.... era izbitor de
frumos. Era imposibil sa apara intr-o sala, fara ca fiinta sa sa
atraga privirile chiar ale celor ce nu-l cunosteau. Chipul lui ne
minuna si pe noi, copiii", scria Mihai Mavrodin intr-un articol
din anul 1929, din ziarul botosanean ,,Stirea".
Despre imaginea Luceafarului, dincolo de singurele fotografii
cunoscute, apare si o descriere a unui bun prieten a lui Eminescu, fost coleg de clasa la scoala din Cernauti, si,
mai apoi, la Universitatea din Viena, Teodor Stefanelli. ,,Avea statura mijlocie, era cam lat in spate, dar totul era
proportionat. Avea ochii negri si adanci. Purta mustata, rar o radea", spune Stefanelli in cartea sa ,,Amintiri
despre Eminescu".
© 2019 Created by Elena.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Politica de confidenţialitate | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Salonul Dorului de Eminescu !