Valentin Tănase s-a născut la 6 septembrie 1954 în Iaşi, a absolvit „N. Grigorescu”, Institutul de Arte Plastice, Bucureşti în anul 1978 . Este Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1981 și director al Studioului de Arte Plastice al Armatei din 1997.Din 1977 participă la majoritatea manifestărilor expoziționale de artă cu caracter municipal sau național organizate de Uniunea Artiștilor Plastici din Romania. Între 1981 – 2008 a deschis 36 de expoziții personale de pictură și grafică în București, Brașov, Sibiu, Constanța, Paris, La Croix Valmer, Angouleme, Lille (Franța), Roma (Italia), Bruxelles (Belgia), Viena (Austria), Praga, Kromeriz (Cehia), Bratislava ( Slovacia), Hurth-Koln (Germania), Veria (Grecia) și Beijing (China). A realizat lucrări de pictură murală monumentală și mozaic la sediul Ministerului Apărării, Muzeul Militar Național, Palatul C.E.C. și Biserica Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 din București.

 

Acasă la maestrul Valentin Tănase

Pe Valentin Tănase poţi să-l cunoşti cel mai bine privindu-i lucrările. Picturi, sculpturi, monumente, fresce sau mozaicuri – nimic nu a scăpat imaginaţiei şi mâinilor pricepute ale artistului. O altă modalitate de a înţelege cum se transformă ideea în operă de artă îţi este accesibilă dacă vizitezi atelierul pe care maestrul şi l-a aranjat acasă. Am avut această plăcere, alături de un prieten, iubitor de cărţi.

Cu sfială, ca într-o biserică

Iniţiativa a apărut la dorinţa prietenului meu, Dragoş Butuzea, de a-l cunoaşte pe Valentin Tănase. Îi urmărise toată cariera, îi ştia benzile desenate, îi privise cu admiraţie tablourile în cadrul diverselor expoziţii, îi analizase monumentele cu emoţie şi, mai ales, citise foarte multe cărţi copertate sau ilustrate de cel care este din 1997 directorul Studioului de Arte Plastice al Armatei. Dragoş ţine de câţiva ani un blog de literatură (chestiilivresti.blogspot.com), unde povesteşte despre lecturile sale cu libertatea celui care nu are televizor acasă. În urmă cu câteva săptămâni, a recitit un roman de D.H. Lawrence, a cărui copertă era realizată chiar de Valentin Tănase şi, aşa, din vorbă în vorbă, am ajuns să stabilim cu maestrul o întâlnire chiar în atelierul său de creaţie de acasă, un univers în care aveam să ne simţim ca nişte favorizaţi ai sorţii.

Am intrat cu sfială, ca într-o biserică, pentru că oriunde întorceam privirea, pereţii erau împodobiţi cu picturi pe care înainte le văzusem doar într-o prezentare video pe internet sau în filmul excelent realizat anul trecut de colegii de la Studioul Cinematografic. Am căscat şi ochii şi gura, şi chiar i-am spus maestrului că n-ar strica să ne ciupească pentru a ne da seama dacă trăiam în acelaşi plan al realităţii în care fusesem în urmă cu câteva minute.

Pastelurile şi numele lor

Eram amândoi fermecaţi de frumuseţea picturilor şi, dincolo de aceasta, de gândul că autorul lor era chiar lângă noi. Înalt, încărunţit şi puternic, vorbind ca un ghid despre plăcerile sale de o viaţă. Bineînţeles că, în timp ce ne-a plimbat prin camere ca printr-un muzeu, l-am întrebat ca nişte novici o sumedenie de lucruri cu privire la munca artistului. Şi am aflat, pentru început, că Valentin Tănase evită de multe ori să dea titlu unui tablou, pentru că, astfel, orientează semnificaţia privitorului către o anumită direcţie. Şi nu vrea ca imaginarul său să limiteze imaginarul privitorului. Dar lucrarea are nevoie de un nume pentru a putea fi identificată, aşa că o pictură care înfăţişează un bătrân care-şi sprijină bărbia în podul palmei şi ţine o pană în cealaltă mână se cheamă „Arhitectul”, deşi ar fi putut la fel de bine să fie numită „Gânditorul”. E o întâmplare că bătrânul respectiv seamănă cu Octavian Paler, aşa zice maestrul Tănase, aşa cum, de-a lungul timpului, în fresce sau alte opere de-ale sale au apărut figuri asociate uşor cu unele personalităţi ale vremii.

Valentin Tănase: „Desenez de când mă ştiu, de când am început să mâzgălesc zidurile”.

Într-o cameră în care au fost expuse mai multe picturi cu temă religioasă, am înţeles diferenţele dintre pasteluri şi picturile în ulei. Când lucrarea este gată, artistul trebuie să dea cu un strat de fixativ. Numai că fixativul alterează uşor culorile, de aceea, în cazul pastelurilor, Valentin Tănase nu mai dă cu fixativ peste ultimele retuşuri, motiv pentru care lucrările trebuie protejate de sticlă. „Pastelul este mai rezistent decât pictura în ulei”, ne-a oferit o explicaţie maestrul. „Are în compoziţie mai puţin liant decât uleiul şi nu se închide cu timpul. Trebuie însă păstrat la lumină relativ difuză. În plin soare, se pierde din pigment.” Pe de altă parte, pastelurile se fac mai repede, în câteva şedinţe, dar e aproape imposibil de corectat, în timp ce uleiul, din moment ce se pune strat peste strat, e mai uşor de corectat, dar necesită timp de lucru mai mare.

Am întâlnit un rinocer pe picioroange

Urcând nişte trepte, am trecut printr-un hol în care am văzut picturi înfăţişând-o pe soţie (punct de plecare La Bella lui Tiţian) şi pe fiică, apoi am intrat în camera de lucru. Mobilier modern, cărămiziu, canapea şi fotoliu roşii, o masă plină de obiecte personale şi instrumente de lucru, şi un paralelipiped din lemn pe care trona neterminat un cavaler templier.

Autoportret

Autoportret

Într-un colţ, un autoportret în manieră Botticelli, iar aproape de fereastră am zărit şevaletul, care găzduia o replică în lucru la Concert. Pe pânză erau bine conturate mâinile, balerinele, lumânarea şi vioara. Claviatura şi trandafirul încă nu ieşiseră la suprafaţă, dar erau acolo, aşteptând, în spatele unor linii abia trasate. În lateralele şevaletului, două corpuri cu sertare roşii destinate culorilor, iar în spate, o altă pictură, mai avansată: un alt portret de-al soţiei.

Am mai aflat de la Valentin Tănase că în cazul lucrărilor în ulei e bine să începi cu „deschisul” pentru că, în timp, culorile închise prinse aparent sub straturi transpar. „Se vede şi la marii pictori”, ne-a dezvăluit maestrul, care şi-a exprimat respectul faţă de Salvador Dali, al cărui muzeu din Spania l-a vizitat de două ori. Printre tablourile pe care le-a desfăşurat în faţa noastră, am privit şi „Omagiu lui Dali” în creion. Erau acolo multe elemente din operele pictorului spaniol, oul spart, ceasul moale sau girafa în flăcări, dar şi improvizaţii foarte reuşite, precum rinocerul pe picioroange. „El avea elefantul pe picioroange, dar ştiu că îi plăcea şi rinocerul”, a punctat maestrul.

Apoi, cu ajutorul câtorva dosare groase, ne-a fost uşor să avem acces la opera sa monumentală. Minute bune am admirat fotografiile realizate după lucrările sale, începând cu Monumentul eroilor militari căzuţi la datorie (finalizat anul trecut după patru luni de muncă) şi cu Monumentul topogeodezilor militari, şi trecând prin filele cu sute de coperte sau volume ilustrate de-a lungul timpului. L-am privit pe Valentin Tănase răsfoind dosarele şi n-am putut să nu-i observ bătăturile.

Mai degrabă simbolist decât suprarealist

L-am mai întrebat ce fel de muzică ascultă în timp ce lucrează şi am fost amândoi surprinşi să auzim că prima variantă este rockul, apoi muzica clasică sau, în ultimul timp, melodiile mai lente. Am fost curioşi să ştim ce citeşte sau cum îşi cultivă imaginaţia pentru că toate lucrările lui implică foarte multă imaginaţie. Ne-a spus că în ultima vreme citeşte mai mult enciclopedii, dar că îi place orice, de la poezie, la literatură clasică. Totul, probabil, orientat pe mesajul pe care vrea să-l transmită. Cu excepţia ilustraţiilor de carte, în care a încercat să respecte realitatea scriitorului, Valentin Tănase a urmărit întotdeauna mesajul, conturat cu ajutorul simbolurilor. Maestrul ne-a mărturisit că se consideră mai aproape de simbolism decât de suprarealism: „Suprarealismul face apel la inconştient, iar uneori nici măcar nu există o semnificaţie, sau dacă există, ea este neclară”. Valentin Tănase aduce la suprafaţă mesaje ascunse în spatele aparenţelor şi face acest lucru transformându-le în poveşti accesibile tuturor.

Prietenul meu l-a îndreptat pe maestru către o zonă dragă lui, cea a benzilor desenate, care au marcat copilăria anilor ’80. Din lipsă de timp, Valentin Tănase se concentrează astăzi mai puţin pe bandă desenată, dar nu ar spune nu unui proiect care i-ar permite întoarcerea la vechea dragoste. Ne-a arătat benzi desenate de pe la 16 ani, stângace faţă de cele cu Winnetou care l-au făcut celebru pe această nişă, după care, constatând cât de repede a trecut timpul, ne-am îndreptat către ieşire sau, mai bine spus, către celălalt plan al realităţii. Maestrul ne-a invitat la expoziţia anuală a Studioului de Arte Plastice al Armatei, care se va desfăşura între 10 şi 22 octombrie în Galeria Artelor de la Palatul Cercului Militar Naţional, după care am păşit dincolo de poartă, ne-am uitat ca nişte copii unul la altul şi am zâmbit. Fuseserăm acasă la Valentin Tănase.

Maestrul ne-a vorbit şi despre subiectele sale preferate, dintre care marea şi caii sunt des întâlnite în operele sale. „Sunt ca nişte laitmotive pentru mine. Marea mi-a plăcut dintotdeauna, mai ales că în copilărie voiam să mă fac marinar…”.

 

Vizualizări: 2002

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Il cunosc de douazeci de ani pe dl. Valentin Tanase pe care-l consider cel mai mare pictor roman în viață.

Va multumesc pentru trecere!

MOTTO-UL ZILEI

 

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de Nelu Preda
cu 1 oră în urmă
Lui Victor Bivolu i-a plăcut discuţia CULTURĂ PRIN INSIGNOGRAFIE – JETON 1 LEU – ÎNTREPRINDEREA BULEVARDUL SIBIU a lui Victor Bivolu
cu 1 oră în urmă
Victor Bivolu a contribuit cu răspunsuri la discuţia CULTURĂ PRIN INSIGNOGRAFIE – JETON 1 LEU – ÎNTREPRINDEREA BULEVARDUL SIBIU a utilizatorului Victor Bivolu în grupul SALONUL ÎNDELETNICIRILOR PLĂCUTE(HOBBY-URILOR
cu 1 oră în urmă
Victor Bivolu a adăugat 4 discuţii la grupul SALONUL ÎNDELETNICIRILOR PLĂCUTE(HOBBY-URILOR
încă 1...
cu 1 oră în urmă
Lui Victor Bivolu i-a plăcut discuţia FARMECUL CARTOFILIEI – MEMORIEI CĂRȚII POȘTALE – ȘCOALA PRIMARĂ DE FETE DIN SLOBOZIA a lui Victor Bivolu
cu 1 oră în urmă
Victor Bivolu a contribuit cu răspunsuri la discuţia FARMECUL CARTOFILIEI – MEMORIEI CĂRȚII POȘTALE – ȘCOALA PRIMARĂ DE FETE DIN SLOBOZIA a utilizatorului Victor Bivolu în grupul SALONUL ÎNDELETNICIRILOR PLĂCUTE(HOBBY-URILOR
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Pop Dorina îi place postarea pe blog geneză abstractă a lui FLOARE ARBORE
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Pop Dorina îi place postarea pe blog emoții frumoase a lui FLOARE ARBORE
cu 4 ore în urmă
Pop Dorina a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Contrast a utilizatorului Ioan Grigoraș
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Pop Dorina îi place postarea pe blog Contrast a lui Ioan Grigoraș
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Pop Dorina îi place postarea pe blog Liste a lui Aurel Conțu
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Ioan Grigoraș îi place postarea pe blog extaz muzical a lui FLOARE ARBORE
cu 5 ore în urmă
Ioan Grigoraș a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog extaz muzical a utilizatorului FLOARE ARBORE
cu 5 ore în urmă
Ioan Grigoraș a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Contrast a utilizatorului Ioan Grigoraș
cu 5 ore în urmă
Ioan Grigoraș a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pe urmele noastre a utilizatorului Ioan Grigoraș
cu 5 ore în urmă
Ioan Grigoraș a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pe urmele noastre a utilizatorului Ioan Grigoraș
cu 5 ore în urmă
Postări de log efectuate de FLOARE ARBORE
cu 6 ore în urmă
Aurel Conțu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Liste a utilizatorului Aurel Conțu
cu 6 ore în urmă
FLOARE ARBORE a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Liste a utilizatorului Aurel Conțu
cu 6 ore în urmă
FLOARE ARBORE a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Contrast a utilizatorului Ioan Grigoraș
cu 6 ore în urmă