Unui guraliv

 

De câte ori stau şi te-ascult

Nu ştii câtă plăcere-mi faci,

Nicicând nu te admir mai mult

Decât, ştiu eu? Poate când taci.

 

Poemul lung

 

Atâtea mii de versuri în poem?

Admir acest efort spre cantitate

Dar potrivit unui marxist sistem,

Aştept acum un salt spre calitate.

 

Pudoare

 

Vrem ca unele păcate

Ce ne fac viaţa mai dragă,

Unii să nu ni le ştie,

Alţii să ni le-nţeleagă.

 

Unor confraţi

 

Oricât am fi de optimişti,

Se desluşeşte totuşi drama,

Avem destui epigramişti

Dar unde este epigrama?

Vizualizări: 71

Răspunsuri la Aceste Discuţii

TUDOR MĂINESCU (23 februarie 1892, Caracal, judeţul Olt - 15 martie 1977, Bucureşti) este un poet, prozator şi traducător. Este fiul Theoniei (născută Dobriţescu) şi al lui Vasile Măinescu, funcţionar. Face şcoala primară şi gimnaziul la Craiova, Bucureşti, Mizil, iar liceul la Ploieşti şi Galaţi. Frecventează un an Facultatea de Medicină din Bucureşti, un an Conservatorul de Artă Dramatică, apoi urmează Facultatea de Drept, la Bucureşti şi la Iaşi, luând licenţa în 1923. Intră în magistratură la Celaru (judeţul Dolj), funcţionează la Caracal, Călăraşi, Miercurea Sibiului, ocupă postul de judecător la Tribunalul din Slatina şi avansează treptat, până ajunge consilier la Curtea de Apel din Bucureşti.Debutează în 1916 cu versuri satirice la revista „Scena" şi editorial, cu volumul de versuri O picătură de parfum... (1929). Colaborează la „Viaţa românească", „Gândul nostru", „Adevărul literar şi artistic", „Vremea", „Universul literar", „Bilete de papagal", „Curentul literar", „Universul" şi „Veac nou".Versurile din O picătură de parfum... îl plasează pe Măinescu pe orbita poeziei ocazionale, fără pretenţii, de factură liric-umoristică şi epigramistă, în descendenţa lui Cincinat Pavelescu, G. Topârceanu, dar şi, într-o măsură, a lui I. Minulescu sau G. Bacovia în registru minor. El este un poet citadin al peisajului provincial, cu măruntele sale personaje şi moravuri. Melodios, facil, transparent, diafan, vag încercat de spleenuri simboliste, „cântă" amoruri pasagere şi elogiază galant pure domnişoare, descrie atmosfera sau ironizează bonom lumea provincială şi dramele ei. Al. A. Philippide, într-una din cro­nicile de întâmpinare, apreciază această „poezie uşoară, graţioasă şi senină", în care sentimentalismul e „temperat" de „uşoara ironie" şi „reţinut de umor". Mai târziu autorul afirmă deschis că „limpezimea" versurilor constituie prin­cipiul „poeticii" sale, iar scopul versurilor se limitează la impresionarea „micuţelor" cititoare reale. Multe poeme din O fată mică se închină (1935) au un sunet aparte prin gingăşia emoţiilor - efemere, e drept - şi nu întâmplător Tudor Arghezi îl aşază în descendenţa lui Ienăchiţă Văcărescu. Măinescu le dezvăluie cu o spontaneitate netrucată şi melancolia imprimă acestor cântece şi madrigaluri o melodicitate remarcată în epocă: Eugen Jebeleanu îl aseamănă cu Heine, sonetul Dimineaţa fiind într-adevăr una din cele mai reuşite poezii. În antologiile publicate după 1944 - Flori şi ghimpi (1956), Soare cu dinţi(1972) - obiectul „cântecelor" se schimbă, realităţile lumii noi sunt acum slăvite cu patos conjuctural, impus. Totuşi poetul nu abandonează lirica de atmosferă simbolistă a târgului provincial, nici vocaţia ironist-anecdotică. Va scrie din abundenţă epigrame, fabule, „cronici rimate" (mai ales ale vieţii literare) etc. Titlul Flori şi ghimpi îi sintetizează coordonatele poeziei: versul erotic ocazional (cu formele predilecte - catrenul, madrigalul) şi versul epigramatic, ironist. Proza - Schiţe, oarecum vesele (1966), Curăţitorii de pete (1974) - nu e lipsită de nerv, naraţiunea are dialoguri vii şi câteva personaje cu contur pregnant. Nuvelele şi povestirile surprind lumea magistraţilor, a judecătorilor şi oamenilor politici din capitală şi din oraşul provincial, personaje în fond tipice, cum sunt şi moravurile politice surprinse. Corupţia morală şi politică este tratată în maniera lui I.L. Caragiale, dintr-o perspectivă comic-ironică, dar, datorită dimensiunii autobiografice, se aude în subtext vocea unui moralist nostalgic, neînţeles de lumea meschină în care trăieşte. Uneori apar ecouri din proza urmuziană, cum ar fi în Alegeri libere, unde există un savuros portret absurd al unui primar.Măinescu a mai scris cărţi de versuri pentru copii, a îngrijit o ediţie din epigramele lui Cincinat Pavelescu şi a tradus mai ales din autori francezi (La Fontaine, Racine, Hugo) şi sovietici.

Opera; 

  • O picătură de parfum..., Bucureşti, 1929;
  • Surâs, Bucureşti, 1931;
  • O fată mică se închină, Bucureşti, 1935;
  • Întâmplări vesele pentru oameni trişti, Bucureşti, 1943;
  • Flori şi ghimpi, Bucureşti, 1956;
  • Florile prieteniei, Bucureşti, 1959;
  • Bagaje uşoare, Bucureşti, 1961;
  • Muzică uşoară, Bucureşti, 1961;
  • Florile vieţii, prefaţă de Demostene Botez, Bucureşti, 1962;
  • Azi Neptun şi Nicuşor vor să facă un vapor, Bucureşti, 1965;
  • Păţaniile fraţilor Chiţ-Chiţ, Bucureşti, 1965;
  • Versuri clare, Bucureşti, 1965;
  • Schiţe, oarecum vesele, Bucureşti, 1966;
  • 3 şi cu Roşcatu 4, Bucureşti, 1968;
  • Soare cu dinţi, prefaţă de Fănuş Băileşteanu, Bucureşti, 1972;
  • Curăţitorii de pete, Bucureşti, 1974;
  • Dana, Dan şi Robotei, Bucureşti, 1976.

Sursa - http://www.crispedia.ro/

Replicile mele epigramelor lui Tudor Măinescu, în postată de către doamna Pop:

 

GURA BATE FUNDUL

Dădea din guriță

Precum o meliță,

Dac-ar fi putut tăcea,

Mare “boier” ajungea.

 

UNUI POET CU AERE

Chiar de-și dă cu pumnu-n piept

Că dumnealui e poet,

Salt spre calitate? Ioc!...

Poemu-a ajuns pe foc.

 

UNUIA CU SOȚIE ÎNȚELEGĂTOARE

Dacă vrei să îți faci zilele triste,

Spune-i scumpei și iubitei neveste

Despre păcatele tale frumoase,

Și-o să mănânci numai… ciorbă de oase!

 

UNOR CRITICI AI EPIGRAMEI

Cică specia literară epigramă 

E o chestie simplă, de periferie,

Dar, eu o recunosc, aici și fără teamă,

Că trebuie să știi… umor și poezie!  

Aveți de la mine o peniță de aur, domnule Victor. Felicitări pentru replici!

Activitatea Recentă

Utilizatorului Anisoara Iordache îi place postarea pe blog pretutindenară a lui FLOARE ARBORE
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de Anisoara Iordache
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Anisoara Iordache îi place postarea pe blog Singurătate a lui ovidiu dinica
cu 2 ore în urmă
Anisoara Iordache a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Singurătate a utilizatorului ovidiu dinica
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Anisoara Iordache îi place postarea pe blog Singurătate a lui ovidiu dinica
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Anisoara Iordache îi place postarea pe blog Nirvana a lui Aurel Conțu
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Anisoara Iordache îi place postarea pe blog Sâmbure amar a lui aDa nemescu
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Anisoara Iordache îi place postarea pe blog Sâmbure amar a lui aDa nemescu
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Anisoara Iordache îi place postarea pe blog Vivarium a lui Eugen Serea
cu 2 ore în urmă
Anisoara Iordache a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Vivarium a utilizatorului Eugen Serea
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de Ionita Corina Claudia
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Caleopi Efrem îi place postarea pe blog Învață... a lui Ioana Cristina
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Caleopi Efrem îi place postarea pe blog Sâmbure amar a lui aDa nemescu
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Anisoara Iordache îi place postarea pe blog Ultima citație a lui Costel Zăgan
cu 2 ore în urmă
Lui Any Dragoianu i-a plăcut discuţia Vă invităm la SIMFONII ESTIVALE!!! a lui Viorel Croitoru
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de Costel Zăgan
cu 3 ore în urmă