03.05.2004

Lîngă pat, pe etajeră, e veioza înaltă, cu abajurul din hîrtie, încrețit pe alocuri. Rămîne aprinsă noapte de noapte. Atunci se întîmplă totul. Cel rău vine mereu pe furiș și umple pereții cu creaturi bizare, cu fețele diforme, prelungi, care, neîndoielnic, locuiesc în spatele dulapului. Au ieșit din televizor. Asta s-a întîmplat mai demult. Nu știe cînd. Mîine. Ieri, desigur. Poate joi. De frică, în nopțile acelea, Andrei doar s-a prefăcut că doarme, convins fiind că numai așa mai are scăpare. Mai tîrziu, mult mai tîrziu, a descoperit însă metoda prin care să le vină tuturor de hac. Încercînd să le semene, dorind, mai mult ca orice, să fie aidoma, un ciudat și el, născut din umbrele stranii, colcăind haotic pereții. Era perioada cînd rîcîia masa și scaunele cu unghiile pline de sînge și își mînca pe ascuns jucăriile, dacă mami a mea lipsea de acasă. Apoi becul veiozei s-a ars.

21.05.2004

S-a făcut întuneric. Cînd s-a făcut întuneric? Mereu se face. S-a făcut de mult. Mîine s-a făcut. De ce se face întuneric? Andrei nu știe. Mami a mea nu știe. Nici tati meu nu știe. Tati meu nu vede. A văzut mai demult. Atunci cînd Andrei nu era. Apoi n-a mai văzut. A făcut buba. L-a durut atunci. Din sticlă a ieșit, da, mami a mea știe, a spus asta cînd l-a certat. A țipat tare. Țipă tot timpul. Îl ceartă. În fiecare zi. Numai cînd face ciorbă nu-l ceartă. Tati meu face ciorbă. E bun. El știe. E bună ciorba. Îi dă lui Andrei. Un castron plin. Andrei mănîncă tot. Cînd varsă pe jos, cîteodată, tati meu nu știe. Tati meu nu vede.

07.06.2004

Pe neașteptate, țipătul s-a lovit de pereți. Animalic, abrupt, nefiresc, lipsit de finalitate. La scurt timp, a urmat un al doilea și apoi încă unul. Într-o identitate aproape deplină. În alcătuirea lor internă, sunetele au reverberat strident, grupate în praful adunat pe covor, pe mobila veche și ieftină, lipsită de gust, doar piese disparate, acoperite cu pete unsuroase și zgîrieturi. „Iar urlă”… s-ar fi putut auzi în apartamentele învecinate. Același coșmar, trăit oarecum în comun, reluat cu precizia unui cronometru.

30.06.2004

„Așa cum am arătat și anterior, în minutele încheiate la fața locului, locatarii din bloc au adoptat poziționări sensibil diferite în cazul menționat. Familiile cu copii păstrează același discurs dezaprobator, punînd în evidență deranjul cauzat în principal de zgomot, de petrecerile prelungite, de atmosfera nesănătoasă, în general.
Cei mai în vîrstă pun și ei în discuție problema țipetelor auzite, dar au, într-o mai mare măsură, în vedere situația materială precară a familiei Dinulescu și ca atare privesc cu înțelegere „blestemul”, cum îi aud pe mulți vorbind, căzut pe capul oamenilor acelora.
Am convingerea că, pentru o soluționare corectă, menită să clarifice definitiv o stare de fapt conflictuală, bazată, pînă în momentul de față, doar pe declarații contradictorii, se impune urgent o anchetă minuțioasă din partea Direcției pentru Protecția Copilului, cu sprijin psihologic de specialitate. În acest sens, urmează să informăm, în timp util, forul respectiv. Totodată, am dispus măsura sancționării cu „Avertisment” a familiei Dinulescu, care recunoaște în totalitate aspectele semnalate. ”
(fragment din raportul prezentat de către scms. C. Trifu, secția 11 Poliție)
14.07.2004

E bine la spital. Aici e cald. Andrei nu știe de ce. La spital, Andrei mănîncă singur, la masă, cu lingura. Mereu scapă lingura pe jos. O face înadins. „Iar ai scăpat lingura, Andrei!” Îi place cum sună cuvîntul acesta, „Andrei”. Îi place cum îl spune femeia cu halat alb. Îi place și parfumul cu care se dă ea. „Iar ai scăpat lingura, Andrei!”
Andrei nu face pe el la spital. Niciodată. Și patul în care doarme Andrei e curat. Miroase a parfum de la femeia cu halat alb. Din cînd în cînd, ea se așează lîngă el. Îi spune „Noapte bună!” Are părul frumos. Cînd Andrei a plîns, femeia cu halat alb l-a ținut în brațe la ea. A fost bine. Apoi a plecat. Are pielea fină. Andrei n-a mai văzut-o de atunci. Nu bine!

02.08.2004

Autobuzul se apropie cu viteză. Lui Andrei frînele îi pulverizează timpanele atunci cînd șoferul oprește în stație. Pasagerii se înghesuie, ușile se închid cu un zgomot surd și, de după dulap, se revarsă mulțimea aceea fără număr, cu fețe sinistre, dușmănoase, cu gurile lor lacome. Treptat, de neoprit, urcă în el spaima. Andrei tremură convulsiv din tot corpul, în timp ce capul i se bîțîie dureros într-o parte și-n alta. O agitație tîmpă a pus stăpînire pe el. Cînd lumina farurilor mătură fereastra, Andrei e lac de sudoare, s-a scăpat pe el și vomită prelung, cu icnete, împroșcînd perna cu resturi din mîncarea nedigerată. Are în gură o zeamă acră și scuipă, scuipă mereu. Îl dor încheieturile mîinilor, strîns legate cu sfoară groasă, de marginile patului. Totul în jur miroase urît. Singur, îngrozit și neputincios, dă drumul țipătului. Din cap, din stomac, din genunchi, de peste tot. O dată, de două ori, de trei… Cine țipă? Andrei țipă. Frică. Nu bine! Andrei țipă. Întuneric. Nu bine! Andrei țipă…

22.08.2004

Nașu e la masă, dincolo. Cu mami a mea și cu tati meu. La ei arde becul. Vorbesc tare, toți odată. Pentru că ușa e deschisă larg, Andrei aude cum, pe rînd, tati meu scoate dopurile sticlelor și toarnă în pahare vin. E bucuros cînd nașu aduce sticlele în sacoșă. El știe. Întotdeauna el scoate dopurile. Deja a scos cinci. Cît înseamnă cinci? Andrei nu știe. Tati meu pune acum sticlele goale sub masă. Le împinge cu piciorul. Unele se sparg. Da, se sparg. Nu se supără. Rîde tati meu. Ele aduc noroc. Miroase a cîrnați prăjiți acum. Tati meu a adus de la bucătărie tigaia. Tati meu și mami a mea mănîncă la masă, împreună cu nașu. Cîrnați cu muștar. Andrei nu mănîncă. E bun muștarul.
Meteo. Ei nu se mai uită la televizor acum. Mami a mea a băut vin. Îi place mult să bea vin. Cînd bea vin, mami a mea vorbește altfel. Nașu rîde tare. Și tati meu rîde. Tati meu nu bea vin. Tati meu bea tărie. Face bine la cîrnați. De ce face bine la cîrnați? Andrei nu știe.
Acum tati meu sforăie. De mult sforăie. A pus capul pe masă. Mereu sforăie, cu capul pe masă. Doarme pe scaun, după ce mănîncă din tigaie cîrnați cu muștar. Mami a mea nu e. Mami a mea e în bucătărie. Închide ușa și doarme mereu acolo, pe canapea. Nu-i place cînd tati meu sforăie. Doarme pe canapea, acolo.
Nașu nu bine. Nu vrei! Nu bine! Andrei știe acum. Îl privește acum. Stă în picioare, chiar aici, lîngă pat. Andrei închide ochii. Andrei nu vede. Nașu îi apucă mîinile. Îl trage să îl ridice din pat cu grijă, încet, foarte încet. Îl ține de umăr și îl duce la fotoliul de lîngă dulap. Mereu îl duce. Întîi nașu stă pe fotoliu, jos. Se uită așa. Andrei știe. Bagă mîna sub pijamaua lui Andrei și îl mîngîie. Apăsat îl mîngîie. Cîteodată are mîna rece. Îl caută peste tot. Apoi nașu îl trage peste el, pe fotoliu. Îl înțeapă cu rușinea lui acolo unde, dacă nu se șterge bine, mami a mea îl ceartă. „Nu e frumos, Andrei, să nu te ștergi bine! Iar ai uitat.” Acolo doare. Nașu tremură acum. Și Andrei tremură. Nu poate să strige. Nu are cum să strige. Cît timp gîfîie, nașu îi acoperă gura cu palma lui mare. Cu cealaltă îi strivește lui Andrei amîndouă mîinile, peste nasturii albi de la bluza pijamalei. Are rușinea înăuntru. Tremură. Îi spune grăbit cuvinte de neînțeles. Multe cuvinte. Și-a băgat limba în urechea lui Andrei. Îl umple de salivă pe gît. Nașu transpiră. Miroase urît. Nu mai gîfîie. Nu bine! Andrei știe.

23.08.2004

În colțul ferestrei crește bucata de lumină. Se face ziuă. Mai tîrziu se face. Andrei se freacă la ochi. Nu e legată mîna cu care se freacă. Se scarpină la nas. Își lipește palmele una de cealaltă. Nu sînt legate. El tot miroase urît. A rămas aproape dezbrăcat. Nu bine! Nu frumos! Trebuie să încheie nasturii. Știe să încheie nasturii singur. Ei sînt cinci. Ca sticlele de sub masă. De ce sînt cinci? Andrei nu știe. Mami a mea știe. Mami a mea l-a învățat să încheie nasturii. E ușor. A încheiat deja patru. Pipăie la gît, să mai găsească unul. Caută bine. Nu e. Nici gulerul de la bluză nu e. Era, pînă acum. Nu bine! Mami a mea se supără dacă vede așa. Mami a mea spune „Andrei, ai rupt bluza. De ce ai rupt bluza?” Nu bine! Mami a mea țipă tare. Mami a mea știe. Mami a mea pedepsește. „Ai făcut răutăți, Andrei! Pentru asta, iepurașul vine și îți ia mîncarea. Astăzi nu primești ciorbă.” Nu bine! Cînd mami a mea pedepsește, iepurașul hoț fură ciorba. Mereu face așa. Altădată, de sărbători, Andrei a luat din pom bomboanele și le-a ascuns sub saltea. Mami a mea s-a supărat. „Ai furat bomboanele, Andrei. Numai hoții fură. Cine fură trebuie pedepsit!” I-a dat cu bățul peste mîini. Nu s-a oprit. Andrei a plîns. Îl dor mîinile. A doua zi, Andrei a tăiat în bucăți iepurașul de pluș, cu lama din baie. Bucățile le-a mîncat. Iepurașul hoț fură ciorba. Mereu fură ciorba. „Cine fură trebuie pedepsit!” Andrei l-a pedepsit.
Meteo la televizor. Tati meu, acum, încă sforăie, cu capul pe masă. Pe pat, cu fața în sus, stă întins nașu, cu pantofii plini de noroi și cu cămașa desfăcută. Doarme acum. Are pe piept păr mult. De departe, Andrei vede cum, în mînă, nașu ține gulerul bluzei. Cu nasture. Ultimul. Nașu a luat nasturele. Nu frumos! Nu bine! Nu bine!
Andrei a ajuns lîngă pat. Cînd nașu pleacă, mami a mea nu vede. Mami a mea nu știe, atunci. Mami a mea pedepsește. „De ce ai rupt bluza, Andrei?” Nu bine! Nu bine! Nașu stă acum. Nașu nu pleacă. Nașu hoț. Bucata de sticlă transparentă, luată de sub masă, taie adînc. Andrei o trece dintr-o parte în alta. Repede trece. La fel a tăiat, mai demult, iepurașul de pluș. Nașu vrea să ducă mîna la gît. Strigătul i se înmoaie subit, se pierde cu totul, luat de valul fierbinte care inundă patul. Rămîne nemișcat, cu ochii măriți, a uimire. Strînge în pumn gulerul.
Andrei s-a tăiat la deget. Doare. Mami a mea știe pune plasture. Mami a mea e în bucătărie. Acolo e. Andrei deschide ușa. Mami a mea nu e. Andrei stă puțin. Andrei știe. Mami a mea spală rufele, la spălătorie, la ultimul etaj, acum.
Nu greu de urcat cu liftul. Andrei știe. A mai apăsat pe buton. Nu era singur atunci. Ușa la spălătorie nu e încuiată niciodată. În mijloc, peste rufe, mami a mea stă acum cu picioarele în sus. Vrea să meargă pe tavan. E dezbrăcată de tot și îl ține cu amîndouă mîinile, deasupra ei, pe domnul care locuiește la etajul cinci. Mami a mea nu vrea să îi dea drumul. Îl ține strîns. Domnul se zbate, să scape, între picioarele ei. Mami a mea strigă cuvinte multe.
De la ușă, Andrei îi privește descumpănit, îndelung, pînă cînd mami a mea îl vede. Mami a mea nu se oprește. Mami a mea întoarce capul. Degetul doare.

Vizualizări: 19

Răspunde la Aceasta

Activitatea Recentă


ADMIN.
Mircea Florin Caracas a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Viaţa Sfântului Apostol și Evanghelist Luca. 18 octombrie Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus de la Nămăieşti -Argeş a utilizatorului Mircea Florin Caracas
"Onorat de trecere doamnă  Roberta Suri "
cu 5 ore în urmă

ADMIN.
Mircea Florin Caracas a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Du-mă, undeva a utilizatorului Veronica Serban
".....şi toate scrisorile de dragoste să-mi fie. Aşa da, mesaj"
cu 5 ore în urmă

ADMIN.
Utilizatorului Mircea Florin Caracas îi place postarea pe blog Du-mă, undeva a lui Veronica Serban
cu 5 ore în urmă

ADMIN.
Mircea Florin Caracas a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarna din mine şi vara din tine a utilizatorului Nicolae Vălăreanu Sârbu
"Iarna din mine şi vara din tinenu se anihilează,se adaugă unor primăveri şi toamne cu rodca o…"
cu 5 ore în urmă

ADMIN.
Utilizatorului Mircea Florin Caracas îi place postarea pe blog Iarna din mine şi vara din tine a lui Nicolae Vălăreanu Sârbu
cu 5 ore în urmă

ADMIN.
Mircea Florin Caracas a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Răvășeala catalogărilor ofensate de soartă a utilizatorului Pop Dorina
"Răspunsu-i blocat în libertatea Ce-și plimbă credulă gândul pe un fir întins Și…"
cu 5 ore în urmă

ADMIN.
Utilizatorului Mircea Florin Caracas îi place postarea pe blog Răvășeala catalogărilor ofensate de soartă a lui Pop Dorina
cu 5 ore în urmă

ADMIN.
Mircea Florin Caracas a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sfântul Prooroc Ioil și proorociile sale 19 octombrie a utilizatorului Mircea Florin Caracas
"Sfântul Prooroc Ioil  19 octombrie Sfântul Prooroc Ioil a fost din…"
cu 5 ore în urmă

Insignă

Se încarcă...